Constientizare si interconectare

Acum mai bine de o luna si jumatate, pe cand Covid19 era o perspectiva relativ indepartata de oamenii din Romania si pe atunci credeam ca este o simpla gripa, deoarece mecanismele mele de aparare, versus negare erau in actiune pentru a ma apara de o realitate dureroasa, ma aflam la semafor, asteptand sa se faca verde pentru a trece mai departe. In fata mea era o masina cu o reclama pe ea, am privit in jur si am vazut multe masini. In acel moment am avut o constientizare care pentru mine a fost semnificativa.  Mi-am zis ca noi toti suntem prinsi in aceasta dimensiune si  trecem prin aceasta viata impreuna. Impreuna, nu separat. Ma gandeam cat de legati suntem unii de ceilalti, desi nu constientizam atat de mult. Ma gandeam ca fiecare face ceva, un serviciu pentru care este platit. Daca nu ar exista bani, ca mijloc de schimb, am face schimb de servicii. Dar pentru simplitate, exista bani. Iar daca unul sau mai multi dintre noi pierd, exista niste consecinte in lant, la fel ca la domino unde daca pica o piesa, restul pieselor din tot ansamblul vor pica, fiind doar o chestiune de timp. Asa pare ca a facut rapandirea acestui virus. Ne obliga sa cadem pentru o perioada.

Dar cine spune ca dupa cadere nu ne putem ridica?

As profita de acest moment prelungit de carantina (presupuand in mod nerealist ca fiecare a inteles cat de importanta e autoizolarea) pentru a reflecta la unele aspecte precum ar fi:

• Ce prioritati aveam in ultima perioada si cate dintre acestea erau cu adevarat importante si imi ofereau o calitate crescuta a vietii?
• Ce prioritati am acum sau voi incepe sa am?
• De ce instrumente dispun pentru a-mi reorganiza viata in conditiile actuale?
• Care sunt oamenii cu care ma simt conectat cu adevarat si care pot contribui la bunastarea mea chiar si de la distanta?
• Ce ofer oamenilor importanti din viata mea, pentru ca relatia noastra sa fie un schimb sanatos si hranitor pentru ambele parti?
• Care sunt pasiunile mele si cate dintre acestea le pot utiliza in perioada de carantina?
• Ce pot face in plus pentru a aduce calitate in viata mea actuala si in viata celor din jurul meu? (fie ca vorbim despre activitati ce presupun miscare fizica in casa, citit, participare la responsabilitatile casnice, activitati prin care ii ajut pe cei cu care locuiesc)

• Si cea mai importanta intrebare: CAT DE CONFORTABIL MA SIMT EU CU MINE?

Pot sa privesc aceasta perioada de carantina ca pe o provocare de a ma observa pe mine cu tot ceea ce eu insemn. Si voi putea remarca faptul ca cu cat ma cunosc mai mult in intregime (cu aspecte de lumina si de intuneric), cu cat ma accept mai mult, cu atat imi va fi mai usor sa ma suport eu cu mine, in aceasta perioada.  Insa, cu cat neg mai multe aspecte din personalitatea mea, lucruri care nu imi plac si consider ca altii le au, precum: invidie, rautate, aroganta, snobism sau alti demoni la fel de durerosi, cu atat voi suporta mai greu aceasta perioada. De ce? Pentru ca nu am unde sa fug de mine insumi. Pe cand eram atat de ocupat, aveam un job solicitant si multe responsabilitati, eram cat se poate de in siguranta. Dar cand toate acestea au disparut, sunt nevoit sa dau nas in nas cu mine.

Da, nu o sa iti spun ca exista vreun singur om doar cu parti frumoase si luminoase. NOI TOTI AVEM SI INTUNERIC. Iar cu cat suntem mai inconstienti de acest intuneric, cu atat acesta ne stapaneste mai tare. Daca ne permitem sa exploram acest intuneric din noi si sa il definim in mod onest, acesta se domoleste, exact ca un caine agresiv caruia ii este recunoscuta prezenta dar nimeni nu fuge si nu se teme de el si nici nu pretinde ca e mai grozav decat acesta. Atunci el, se calmeaza si ajungem sa ne toleram reciproc.

Privesc afara, respir, privesc in aplicatie si vad ca aerul e mult mai putin poluat decat inainte. Si nu pot sa nu ma gandesc ca in felul acesta ne externalizam partea intunecata, aruncand-o afara, in aer, pe pamant, stapanind si poluand acest spatiu atat de primitor si hranitor. Si deodata aceasta poluare s-a oprit. Sunt aproape sigura ca s-a mutat in casele noastre prin lucrurile pe care le simtim in aceasta perioada. Si nu mai putem fugi nicaieri de ea. De aceea, cred ca acest moment al omenirii e un moment crucial, din care putem invata despre noi insine, din care ne putem prioritiza lucrurile intr-un fel mai uman si benefic pentru fiinta noastra.

Avem sansa sa reflectam la insemnatatea aparitiei acestui virus. Care este sensul aparitiei lui? De ce avea nevoie omenirea sa treaca prin acest moment? Sunt sigura ca nimic nu este intamplator si cateva raspunsuri cu sens, care ne pot ajuta sa crestem, putem gasi.

Putem folosi acest moment in favoarea noastra, pentru a evolua fizic, mental si spiritual. Totul depinde de ce alegem fiecare.

Buna dimineata soare!

Buna dimineata aer!

Astazi, am curaj sa ma privesc in oglinda?