good practiceBune practici si provocari

Orice traim poate fi pus sub lupa constientizarii si a gasirii unui sens pentru care se intampla. Meditand la situatia actuala, am identificat 4 provocari la care ne supune aceasta situatie in care ne aflam. Le impartasesc cu drag aici si sper sa te puna pe ganduri macar putin.

Daca tot am aterizat in aceasta lume, avem obligatia si dreptul de a o trai plenar. Si putem trai plenar doar daca suntem constienti intr-o masura foarte mare de ceea ce am invatat pana acum si ceea ce pot invata de aici inainte.

Nu m-am putut hotari daca ceea ce va voi prezenta in continuare sunt bune practici sau provocari. Provocare poate fi doar pentru cel care reflecteaza la situatia in ansamblu si care crede ca are resursele interne de a face fata acestui context. Daca trecem de acest nivel, acestea care au parut initial provocari, prin exercitiu (adica munca, constienta si practica permanenta) vor deveni obisnuinte, adica bune practici. Asadar, ce anume ne obliga starea de izolare sa traim, fie ca ne doream asta sau nu? Iata ce am gasit:

1. Conexiune emotionala

”– Unde sunt oamenii? relua in sfarsit micul print. Esti cam singur in desert…
– Eşti singur si printre oameni, zise sarpele.”

fragment din Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry

Nicicand nu a fost mai evident (nicicand, de cand am inceput eu sa fiu constienta, cel mai probabil au mai existat momente in istorie) ca omenirea are nevoie sa treaca la alt nivel decat este acum, in ceea ce priveste conexiunea emotionala autentica.

Faptul ca sunt cu tine, nu este o garantie ca sunt prezent pentru tine si tu esti prezent pentru mine. Poate ca fizic sunt aici cu tine dar adesea gandurile mele populau alte tinuturi. La serviciu, la urmatoarea intalnire cu un prieten in oras, visand cu ochii deschisi la urmatoarea calatorie intr-o tara exotica. Si lista continua.

Extrapoland, faptul ca nu sunt fizic acum cu tine, nu inseamna ca nu sunt cu tine sau ca sentimentele mele pentru tine au slabit, ori ca relatia noastra este in pericol sa dispara.

Exista o etapa in dezvoltarea timpurie a copilului, in care acesta identifica prezenta mamei ca fiind MAMA BUNA, in timp ce absenta mamei este asociata cu MAMA REA. In aceasta etapa copilul este intr-o fuziune perfecta cu mama. Apoi, pe masura ce el creste, incepe sa fie constient de propriul sine si de faptul ca este o fiinta separata de mama (sau persoana de ingrijire primara) – etapa de individualizare. Faptul ca exista momente in timpul zilei, cand mama si copilul sunt in locuri diferite, acest lucru nu le anuleaza relatia ci o extinde prin noi continuturi. Incet, copilul accepta absenta mamei si nu o mai identifica cu pierderea ei.

Ca specie umana, ne aflam in situatia in care avem nevoie sa ne rafinam mecanismele relationale, fiind obligati sa ne separam, sa stam o perioada destul de lunga si incert de lunga, separati. Avem totusi optiuni variate de a intra in conexiune emotionala cu ceilalti, datorita tehnologiei avansate.

In plus, avem sansa sa fim prezenti cu aproapele nostru din casa noastra, sa facem fapte bune in casa noastra, unde nu ne vede nimeni, sa ne bucuram ca suntem impreuna (din pacate doctorii nu au aceeasi sansa, fiind in linia intai).

2. Diminuarea narcisismului

Suntem obligati sa ne repozitionam in acest univers. Daca pana mai ieri, majoritatea dintre noi ne simteam de parca am fi cei mai importanti din Univers, ca si cum viata ar incepe si s-ar termina cu mine, cu tine sau cu el/ea, ei bine, azi suntem nevoiti sa privim adevarul crud in fata: suntem un punct microscopic in acest Univers infinit. Dramele noastre interne sau externe nu vor influenta apropierea sau departarea galaxiei Andromeda catre Calea Lactee. Si nici macar densitatea unei stele aflate la cativa ani lumina distanta de noi. Nu e asa ca Universul are simtul umorului nemasurat? Pare un tip cu un IQ…infinit.

Asadar, eu personal am ajuns la urmatoarea intrebare pe care as asemui-o cu bolovanul lui Sisif, deoarece revine iar si iar in mintea mea: De ce sa ma iau atat de mult in serios? Cine sunt eu? Ce greutate am pe acest Pamant? Dar in intregul Univers? Ok, ok, vei spune ca este doar un alt mecanism de aparare care imi fenteaza ratiunea pentru a putea sa imi sustin Eul fragil in aceasta lume plina de incertitudini. Da, poate fi negare sau poate fi CONSTIINTA EXTINSA. Da, ai citit bine, nu este o greseala. O greseala mai mare ar fi sa reduc totul la EU  si la dramele lui. In loc de asta, aleg sa ma contopesc cu intregul. Deoarece INTREGUL E MAI MULT DECAT PARTILE SALE.

3. Cresterea tolerantei la frustrare

Vreau sa plec in vacanta acum; vreau sa ajung pe malul marii acum; vreau sa am o casa acum; vreau sa am o masina de ultima generatie, vreau sa merg la o petrecere; vreau sa iau o nota mare la examen ; vreau sa fiu de succes; vreau sa ies afara; vreau…

Si toate astea s-au spulberat in ceata trecutului, deoarece acum e nevoie sa ne reconfiguram: cei care nu aveau rabdare, vor avea timp sa si-o cultive, cei care credeau ca au nevoie de o gramada de lucruri, vor invata ca pot trai cu mult mai putine lucruri decat inainte, cei care credeau ca altii trebuie sa respecte reguli, vor invata ca si ei trebuie. Si toate acestea ne vor obliga sa devenim mai rezistenti si mai puternici decat credeam. Vom invata ca putem sa traim atat bucurie cat si tristete, atat satisfactie cat si privatiune, atat fericire cat si suferinta. Si vom invata ca TOATE TREC. Iar acum e nevoie sa asteptam sa treaca, dar intre timp sa fim atenti la noi insine. Noi suntem mai mult decat corpul, gandurile, emotiile noastre. Si avem timp sa exploram acest mai mult.

4. (Re)Descoperirea compasiunii

Este usor si la indemana sa fim critici, sa acuzam, sa fim autocritici si sa ne invinovatim. Mai ales ca avem atat de mult timp la dispozitie. Doar ca acest proces de blamare nu va aduce o boare de schimbare pozitiva, iar lumea nu va fi mai buna cu nimic. Adevarata provocare este sa invat sa fiu bun cu mine si cu ceilalti. Sa accept ca atat eu cat si ceilalti avem limitele noastre. Vom trai mai bine cand ne vom opri din aceasta alergare, ne vom asuma spatiul si vom face ce tine de noi, de fiecare, sa transformam acest spatiu intr-o lume mai buna.

Fiecare gest pe care il facem, cat de mic, poate influenta intreaga lume. Fie ca aleg sa nu mai arat cu degetul spre altul, fie ca ajut un batranel sa obtina hrana, sau poate ii spun o vorba care il alina pe altul, daca ofer un zambet, o privire calda celui din casa, toate acestea sunt mult mai pretioase in aceasta lume. In plus, ne face sa ne simtim mai buni. Sunt absolut sigura ca oferind actiuni ostile catre lume, nimeni nu se poate simti mai valoros. Iar acest lucru nu presupune sa negam partea noastra de umbra.

As invita pe fiecare dintre noi sa fim mai responsabili de ceea ce raspandim (si nu ma refer numai la virus), mai ales cand niciodata nu a fost mai simplu sa raspandim ceva, avand in vedere ca avem spatiul virtual la dispozitie si nelimitat. Sa fim deci responsabili cand distribuim ceva pe internet, deoarece, aceasta a devenit atmosfera din care respiram. Daca vom ventila aceasta atmosfera cu cenusa si venin, tot noi vom fi cei care vom inspira aerul poluat si otravit, iar de data aceasta organul afectat va fi sufletul nostru.

Sa invatam deci sa discernem daca ceea ce vrem sa oferim e util, e adevarat si e bun. Si doar apoi sa mergem mai departe, practicand astfel compasiunea.

Viata este despre alegeri, bune practici si viata de calitate. Putem fi parte activa din toate acestea, prin atitudinea, alegerile si felul in care privesc si ma raportez la aceasta lume si la tot ceea ce ea imi ofera.