Bun –Rău
Generos – Scârțar
Invidios – Binevoitor
Calm – Irascibil
Calculat – Coleric
Încrezător – Sceptic
Deștept – Prost
Curajos – Laș
Milostiv – Nemilos
Frumos – Urât
Matur – Infantil
Puternic – Vulnerabil
Amabil – Necuviincios
Fericit – Trist
De când e lumea și pământul, oamenii au împărțit lucrurile în bune și rele. Ei au pus etichete pe fiecare lucru pentru a opera mai ușor cu ele. Dacă este să facem o comparație, lumea aceasta e ca o cămară plină de compoturi de vișine, de prune, de caise, de piersici aromate. Lângă, se află o poliță plină cu zacuscă. Urmează apoi deliciosul gem de căpșuni acompaniat de dulceața de cireșe amare. Dar ce se întâmplă dacă în acea cămară, pe un borcan, mama a strecurat din greșeală o etichetă greșită?
Hai să îți povestesc o întâmplare care a avut loc în anii `70. Într-un sătuc din România trăia o familie cu 3 copii: două fete și un băiat. În vremea aceea, după cum poate știi și tu, poate ai trăit în acea vreme sau dacă nu, poate ai auzit din poveștile bunicilor și părinților tăi, deși toată lumea avea serviciu și un venit stabil, produsele alimentare erau distribuite cu porția, așa că oamenii erau nevoiți să își dărmuiască fiecare porție de făină, zahăr sau fructe. Băiețelul, să fi avut vreo 6 ani, era poate ca orice copil, pofticios și adora dulciurile. Așa că, într-o zi s-a strecurat în cămară hotărât să șterpelească nițel zahăr, că tare îi mai plăcea. Băiețelul acesta era un fel de Nică din „Amintiri din copilarie”. Așa că se strecură încetișor pe fereastra mică dar exact pe măsua lui și cât ai clipi era lângă o pungă mare și albă, toată a lui. Își băgă pumnul în sacoșă și îl umplu lacom pentru a-l înghiți. Dar nu deschise bine gura că sora lui mai mare scosese un țipat de spaimă tocmai de pe fereastra pe care se furișase și el. Băiețelul speriat, aruncă punga din mână și o zbughi în mare viteză pe ușă afară. Ai să spui: ce mare lucru? Ei bine, surioara lui tocmai îi salvase viața. Punga aceea era plină cu sodă caustică.
Știi ce se întâmplă cu părțile pe care noi ni le negăm sau ni le reprimăm deoarece așa ne-au învățat oamenii care au avut grijă de noi și apoi societatea? Se transformă în sodă caustică. Știi despre efectul fatal al sodei caustice față de corpul uman?
Crezi că rezolvi ceva dacă îți negi răutatea pe care o simți în unele momente din viața ta? Știu, religia condamnă invidia, răutatea, mânia. Dar cultivă frica. Ce paradox, nu-i așa? Dar nu voi intra într-o polemica religioasă acum. Te las pe tine să o faci.
Am mai spus și altădată, nu există alb fără negru, nu există bunătate fără răutate, nu există iubire fără ură și nici frumos fără urât. Fiecare jumătate are corespondentul ei. Și așa cum și fizica a arătat, polurile opuse se atrag. Se spune că oamenii care iubesc cu intensitate pot urî cu aceeași intensitate. Nu mă îndoiesc nicio clipă că este adevărat. Ești bun în aceeași măsură în care ești rău. Ești frumos și în aceeași măsură ești și urât. Toate sunt părți din tine care apar la suprafață cu diverse ocazii. Întrebarea e: ce faci când apar? Le privești, încerci să le cunoști, te împrietenești cu fiecare sau le respingi?
Nu te gândi că tu ești o persoană bună și nu ai putea fi rea. Creierul uman judecă prea mult. Se crede îndreptățit să o facă pentru că i s-a dat un loc necuvenit de superioritate. Ce înseamnă bun? Ce înseamnă rău? Ce înseamnă frumos? Ce înseamnă urât? Până la urmă toate acestea sunt niște convenții. Limbajul reprezintă un mijloc de comunicare și nu comunicarea în sine. Sensul cuvintelor este dat de interiorul nostru. După ultima numărătoare se pare că suntem vreo 7 miliarde de interioare. Ne place să ne atribuim adjective pozitive. Respingem însușirile negative, nu, ele nu pot fi ale noastre, noi suntem buni, generoși, binevoitori, sensibili, frumoși. Cum să credem despre noi că am fi răi, lacomi, insensibili și urâți?
De fapt poate te întrebi care este scopul articolului acestuia. Este o invitație la a fi responsabil de ființa ta. Responsabil înseamnă să îți asumi întreaga ființă, cu ambele polarități. Responsabil înseamnă să alegi să fii întreg. Responsabil înseamnă liber. Responsabil înseamnă să iubești cu toată inima și mintea omul care ești. Fiind conștient de întreaga persoană din tine îți va fi mai ușor să îți gestionezi emoțiile pe care le trăiești. Altfel, aceste emoții te copleșesc și te secătuiesc de putere fără să îți dai seama. Corpul tău are nevoie de armonie pentru a susține o minte sănătoasă și pentru a hrăni spiritul. Invidia nu dispare dacă o negi, dar prinde puteri necunoscute ție. E ca și cum ai umbla singur într-o junglă și dai nas în nas cu pantera. Dacă te întorci cu spatele ea nu dispare, doar că îi va fi mai ușor să te atace și să te doboare la pământ. Pe când dacă stai cu față la ea, vei ști ce vrea să facă în fiecare moment și care sunt șansele tale de a te apăra. Dar dacă te numești Mowgli nu ai de ce să îți faci griji. Poate doar să te rogi să nu te întâlnești cu Shere Khan.
Vestea bună din toate acestea este că pe măsură ce devii mai conștient de tine și de emoțiile tale fie ele și negative, cu cât le accepți apariția, cu atât ele se retrag mai repede. Explicația e logică dacă stai să te gândești. Corpul tău nu se crispează, mintea rămâne liberă și soluțiile la probleme apar mai repede. Cineva mă întreba: „Pai și ce să facem? Să alimentăm emoțiile astea negative?” Nu, nu să le alimentăm, asta ar însemna să ți le dorești din ce în ce mai des și să te conduci și să iei decizii în funcție de aceste emoții. Dar e o mare diferență între a le accepta existența și a decide în funcție de ele. Cu cât le negi mai tare, cu atât tensiunea este mai mare și acțiunea lor mai violentă.
De aceea, sfatul meu este să fii tu însuți, indiferent dacă asta este pe placul celorlalți sau nu. Ceilați nu au decât să își integreze și ei părțile care și le resping. Din experiență proprie și nu numai, îți spun că a fi tu însuți este rețeta succesului în orice situație. Oamenii care se iubesc necondiționat au pe chip o strălucire anume care cucerește. Inimi.
Și acum, la final, te invit să urmărim împreună următorul videoclip care pare destul de sugestiv. Enjoy!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BgAlQuqzl8o]
ma abtin deocamdata de la comentarii dar atrag atentia asupra prezumtivului simbol (Yin)-(Yang) – atentie!!! unde-i pasarica Yang din tinutul Yin !? sa nu-mi spui ca a papato, please … :))
Ca si oamenii, nu toti copacii sunt populati de pasarele. 🙂
[…] tu crezi asta? Păi hai să vedem. Așa cum am detaliat și aici sau aici, puterea nu există în absența slăbiciunii, niciodată. Nu ai cum să fii doar puternic sau doar […]
Eu am o vorbă „sunt foarte bună când sunt bună şi foarte rea când sunt rea, aşa că nu mă faceţi să fiu rea cu voi”. Recunosc că, deşi încerc să fiu raţională, uneori nu reuşesc pentru că sunt om, aşa că pot să greşesc. Dar fiecare din noi, dacă are curaj, recunoşte că este aşa. Nu suntem albi sau negri, suntem, cum bine ai arătat – mai degrabă „dalmaţieni” 🙂
[…] îmi aparține mie și ce este al celuilalt. Dar pentru asta trebuie să te cunoști foarte bine, să te accepți în întregime (și cu părțile care nu îți plac) și să te iubești așa cum […]
[…] tu crezi asta? Păi hai să vedem. Așa cum am detaliat și aici sau aici, puterea nu există în absența slăbiciunii, niciodată. Nu ai cum să fii doar puternic sau doar […]
[…] o persoană minunată și desăvârșită. Nu ai nevoie de altcineva pentru a te simți întreg. Învață să te iubești în întregime cu laturi pozitive și cu laturi negative. Nu te mai judeca pentru ceea ce ești. Doar fii! Da-ți […]
[…] sursa: https://cronicileunuipsihoterapeut.ro/2012/09/06/albul-asezonat-cu-un-pic-de-negru-yin-si-yang/ […]