Despre iubiri, schimbari, asteptari si dezamagiri (sau Iubirea ~ de la un concept abstract la dovezi concrete)

Gratie Ionelei, saptamana aceasta am meditat mai mult decat o fac de obicei, la ~Iubire~. Sunt o multitudine de carti in care este descris acest sentiment frumos, unic si controversat tocmai prin diferentele de perceptie de la om la om in ceea ce il priveste.

Acum ceva timp am mai scris un articol in care am spus ca iubirea nu este eterna. Si continui sa cred acest lucru, iar aici nu ma refer doar la iubirea din cuplu, ci la absolut toate iubirile din relatiile interpersonale pe care ni le-am stabilit si continuam sa le stabilim de-a lungul timpului (exceptie facand poate iubirea unui parinte pentru copilul sau). E drept ca iubirea care are mai multe sanse sa se termine mai repede decat celelalte este cea de cuplu dar asta pentru ca este mult mai complexa decat celelalte, este presarata si de pasiunea, dorinta ori fanteziile sexuale (intimitatea sexuala) ale fiecaruia si nu in ultimul rand de intimitatea emotionala profunda care se creaza in mod natural. Este relatia in care fiecare ne construim in mod constient sau nu cele mai multe asteptari si poate si cele mai variate. Este investitia suprema.

Legat de iubirea de orice fel, cineva mi-a spus odata ca atunci cand iubesti pe cineva nu il dezamagesti. Din contra, atunci cand iubesti pe cineva si iubirea este impartasita ai cele mai multe sanse sa il dezamagesti sau sa te dezamageasca. Intensitatea dezamagirii este direct proportionala cu intensitatea implicarii in relatie, a afectiunii si iubirii pe care ti-o poarta sau i-o porti persoanei respective. Daca persoana care te-a dezamagit nu ar conta pentru tine, nu ai putea trai nicio dezamagire vis-a-vis de ea. Poate ca nu isi planuieste nimeni sa dezamageasca pe cineva, insa, asa cum imi place mie sa spun, suntem fiinte in continua schimbare insa asteptarile create de noi au un caracter static, si chiar daca exista posibilitatea ca si ele sa se schimbe, nu o fac in acord perfect cu momentul in care persoana vizata se schimba. Nu lipsa iubirii este responsabila aici, ci faptul ca exista un decalaj intre aceste 2 schimbari si tocmai din acest motiv este posibil sa avem momente cand suntem suparati pe anumite persoane din viata noastra. Cand traiesc astfel de momente sunt absolut constienta ca le traiesc tot datorita mie, a asteptarilor pe care mi le-am creat singura cu ajutorul modului in care am investit in persoana respectiva. Acest lucru nu imi diminueaza suferinta, insa ma ajuta sa trec mai repede peste aceste momente si sa imi reorganizez sistemul de asteptari si gradul de investitie din acea relatie importanta pentru mine. La acest nivel, nimeni nu este responsabil de suferintele noastre indiferent de comportamentul sau. Este vorba despre alegerea noastra de a ne crea niste asteptari fara sa ne asumam riscul ca persoana de langa noi se poate schimba. Cand accepti aceasta idee, a schimbarii, ii oferi o dovada de iubire celui/celei important(e) pentru tine.

Alta idee care mi-a venit legata despre iubire, este ca pe parcursul relatiei poti vedea ca cel de langa tine are anumite insusiri care in dex sunt definite ca defecte dar mie nu imi place sa le numesc asa pentru ca suna prea tehnic iar continutul acestora difera de la caz la caz. Aceste lucruri care datorita societatii, regulilor sociale formale sau mai putin formale impuse de aceasta din urma sunt privite ca fiind gresite, tu ajungi sa le iubesti din toata inima. E ca atunci cand iti este prea foame si mananci atat de repede incat nu observi ca te-ai murdarit la gura iar celalalt rade si iti spune fara sa se supere pe tine sau pe situatie: „Vezi ca ai ceva aici, iubitule!” iar el raspunde: „De asta esti tu aici, iubito!” si o saruta. In acest fel, iubirea ne ajuta sa crestem impreuna.

Si acum, in incheiere, am sa scriu despre una dintre dovezile de iubire pe care le-am primit si care mi-au venit in minte in timp ce am meditat la minunata iubire.

Aceasta dovada de iubire ma face sa zambesc de cate ori imi vine in minte, chiar si acum cand scriu, si este legata de nepotelul meu care acum este in clasa I si surprinzator sau nu, afectiunea si mai ales manifestarea ei fata de mine nu s-a diminuat inca, desi pe parcursul timpului a capatat diverse forme (iata si prezenta schimbarii). In obrazul stang, el face o gropita adanca adorabila atunci cand rade si intotdeauna cand il vad asa ii spun: „Ce gropita frumoasa ai in obraz!” – in acelasi timp ii ofer un pupic dulce. Ultima data cand am facut asta, el m-a rugat sa rad, sa vada daca si eu fac gropita in obraz, asa ca i-am facut pe plac, mai ales ca nu era greu daca ma uitam la figura lui serioasa. Asa ca el s-a uitat cu atentie si mi-a spus cu o fata luminata si zambareata: „Si tu ai gropita in obraz!”, apoi m-a pupat exact unde zicea el ca am gropita. De atunci, de cate ori ma uit in oglinda, mi se pare ca o vad – gropita. Si iti jur, ca imi pare din ce in ce mai adevarata. Parca se contureaza in fiecare zi mai mult. Asta inseamna ca iubirea face minuni.

Asa cum am scris si la postul Ionelei, cred ca atunci cand iubesti, in prezenta persoanelor iubite te simti un om mai bun. Iubirea face ca totul sa fie posibil.