Si daca viata este un maraton…

Definitia din DEX: MARATÓN, maratoane, s. n. Cursă atletică desfășurată pe o lungime de circa 42 km. [Pl. și maratonuri] – Din fr. marathon.

Presupunand ca viata este un maraton cred ca momentul de start ar fi momentul decisiv. Dar care sunt sansele de castig ale cursei daca cel care a plecat de la Start nu s-a antrenat niciodata? Un bebelus nu stie ce il asteapta, el are doar instincte de supravietuire si prima dovada in acest sens este ca primul lucru invatat de el este sa respire singur (exista desigur, si altii care nu invata iar acest lucru ii costa scump: viata sau ca sa continui metafora – maratonul). Cu alte cuvinte ceea ce a sustinut Darwin, si anume ca cel mai puternic are sansele cele mai mari de supravietuire se aplica inca din momentul in care o fiinta omeneasca isi face aparitia in aceasta lume.

Ne putem imagina ca pana la capat, atletul nostru are de parcurs mai multe etape si evident aceste etape sa semnifice scopurile sale imediate. Pentru ca daca ne gandim la capatul cursei ca fiind sfarsitul vietii, cred ca fiintele umane nu tin neaparat sa ajunga la capat dar dat fiind faptul ca nu depinde de ele intru totul aceasta decizie, si pentru ca viata curge asemenea unui rau catre albia cea mare, nu le ramane de facut decat sa isi faca aceasta alergare mai placuta, cu anumite scopuri eventual.  Dar nu exista nicio garantie ca cel care a pornit va castiga fiecare etapa. Chiar daca este vorba de un maraton (iar in acest caz este un maraton nedefinit, deoarece nu se stie unde se afla locul sosirii si nici macar capatul fiecarei etape) atletii au nevoie de niste pauze pentru a reusi sa treaca de la o etapa la alta. Uneori este imperios necesar sa se opreasca din alergat si sa isi indrepte atentia spre propria persoana pentru a se asigura ca se afla pe drumul cel bun dar mai ales sa afle daca are resursele necesare in acel moment pentru a continua cursa. Pentru ca desi poate parea paradoxal, uneori omul nu e constient de limitele lui si mai ales de propriile nevoi din acel moment. Dorinta de a ajunge la capatul etapei il poate orbi si determina sa alerge din inertie fara a sesiza daca acest lucru reprezinta ceea ce isi doreste. Dar ce se afla la capatul etapei oare? O fi ceea ce isi doreste acest om sau o fi cu totul altceva? Si cine poate sti ce e la capat? Uneori, omul daca are noroc ajunge la capat si asta inseamna ca si-a atins scopul, atunci se poate gandi cu nostalgie la drumul pe care l-a parcurs si sa realizeze ca satisfactia cea mai mare pe care a avut-o a fost in timp ce alerga spre capat si nu atunci cand a ajuns la el.

Acest lucru determina conditia calitatii vietii fiecarui om: abilitatea de a trai in prezent si de a lua ce e mai bun din el. Aparent, o zi poate fi o zi obisnuita, oarecare, sau o zi in care desi te indrepti spre un anumit scop sa ai impresia ca nu se intampla nimic. Te-ai gandit vreodata ca poate sunt multe elemente din acea zi pe care le ratezi doar fiindca esti de parere ca acestea nu au nicio legatura cu scopul urmarit de tine? Dar daca tu nu percepi aceste elemente ca facand parte din colajul tau, nu inseamna ca asa este intr-adevar. Universul este vast si nimeni, nici macar un om de pe lumea asta nu poate detine o perspectiva globala asupra lui. Mai sunt si oameni care cred ca adevarul pe care ei il detin este unul absolut si nu mai exista un altul la fel de valid. Dar acesti oameni nu sunt decat niste fiinte orbite de propriile rationamente asemenea lui Narcis orbit fiind de propria frumusete. Am sa fac aici o paranteza si am sa povestesc o anecdota:

Se spune ca atunci cand Narcis a murit inecat in lacul in care isi privea neincetat frumusetea, zanele au venit sa ii ia sufletul. Numai ca au observat ca lacul in care se inecase el, plangea si era foarte trist. Atunci ele l-au intrebat din ce cauza este asa mahnit si indurerat iar lacul a raspuns:

–          Sunt trist si plang deoarece Narcis a murit iar acum imi dau seama ca am pierdut singura fiinta in ochii careia am putut sa imi privesc vreodata propria frumusete.

Dar sa revenim la acea zi despre care vorbeam si spuneam ca poate contine multe elemente pretioase dar pe care noi nu le percepem asa. O simpla raza de soare,mirosul placut al ierbii, privitul unei flori de cires, un zambet daruit, un gand frumos pot fi doar cateva exemple mai la indemana, insa lista poate continua. Toate acestea pot fi tot atatea motive de bucurie. Dar multi au uitat sa se mai bucure sau sa observe toate aceste lucruri poate din cauza simplitatii lor. Oamenii au ajuns sa nutreasca scopuri inalte greu de atins, iar nereusita atingerii lor sa devina motivul tragicei lor nefericiri.

Oare faptul ca o fiinta se bucura de frumusetea si caldura unei raze de soare nu i-ar spori sansele sa reuseasca mai mult in acea zi? Eu cred ca da. Cred cu tarie acest lucru, si stii de ce drag cititor? Pentru ca desi rareori ne dam seama, corpul nostru comunica foarte mult cu exteriorul si de ce nu, cu alte corpuri umane. Inconstientele noastre comunica in mod continuu, fie ca ne dorim acest lucru sau nu.

Din fericire, inconstientul de-a lungul vremii nu s-a schimbat, a ramas acelasi: natural. Si acesta e farmecul unic al fiecarei persoane. Daca omul ar reusi sa se imprieteneasca cu latura lui inconstienta poate ca ar avea o sansa sa fie el insusi, sa fie natural si fidel fiintei lui. Si ca sa continui ideea, faptul ca o persoana exprima bucurie si sentimente pozitive in jur, nu ar ajuta-o sa reusesca sa-si atinga mai usor scopul propus? Majoritatea problemelor din viata noastra au mai multe solutii decat ne gandim noi cand ne aflam intr-un moment de criza. Tu ce metoda aplici ca sa le descoperi?

Si revenind la titlul acestui articol, Si daca viata este un maraton, cand vei sti ca e nevoie sa te opresti pentru a gasi solutiile la problemele tale?