Despre pornografie, sex și subiecte „tabu”

sursa foto: http://ghimpele.ro

Sexul vinde. În jurul lui s-a creat o întreagă industrie. Atât de mare, încât nu am cum să nu mă întreb dacă excesul acesta nu cumva trădează un dezechilibru. Dar în ce sferă s-a strecurat deficitul? Astăzi, în zilele noastre, există foarte multe informații la discreție despre acest subiect. Și totuși există persoane consumatoare de pornografie. La o analiză mai atentă, aș putea să înaintez ipoteza că acestor oameni le lipsește o relație autentică, în care să ofere iubire și să se simtă iubite. Există un gol care se dorește a fi umplut vizualizând imagini de acest fel. Nu spun că pornografia ar fi în esența ceva rău, însă excesul cu care este folosită, da.

De-a lungul timpului mi-a fost dat să întâlnesc atât oameni preocupați în mod excesiv de pornografie, cât și oameni care o respingeau în mod vădit, oameni religioși care îmbrățișează cu ușurință habotnicia.

În esența, sexul este încă o parte a unei relații de cuplu. Nu este ceva tabu, ci este un subiect normal care nu ar trebui să ne trezească inhibiții atunci când este abordat. Este sănătos ca fiecare persoană să își asume în întregime viața sexuală, credințele legate de sex, fără să se jeneze când vine vorba de asta.

sursa foto: http://realitatea.mobi

Există religii care blamează sexul, îi minimalizează importanța și îi dau un sens exclusiv pentru reproducere. Ei bine, nu doar acesta este sensul, ci mai degrabă este legat de sănătatea psihică a fiecărui individ în parte. Înțelegi de unde vine și excesul acesta de pornografie? Este de fapt polaritatea inhibiției, a devalorizării vieții sexuale și mai ales a acțiunilor punitive determinate de conduitele religioase impuse de diferite biserici. Pedeapsa întreține sentimentul de vină și accentuează preocuparea individului în mod excesiv către obiectul blamat, în acest caz – sexul. Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că biserica s-a schimbat, mie îmi pare că și-a creat niște mecanisme și mai subtile de a manipula. E ca un lup îmbrăcat în haine de oaie. Dacă te numeri printre cei religioși, oprește-te aici cu cititul, te avertizez că nu sunt cel mai exemplar enoriaș. Firea mea rebelă și nonconformistă iese la suprafață din când în când și nu aș vrea să facă ravagii și în interiorul tău, deși dacă ai ajuns pe acest site, am o vagă bănuiala că ești pe cale să ieși din cochilie.

 Îndrăznesc să spun că fără o biserică cu reguli rigide care devalorizează sentimentele și emoțiile individului, industria pornografică nu ar lua atâta amploare. Oamenii s-ar simți bine cu sexualitatea lor și nu ar avea nevoie de atâtea confirmări.

sursa foto: http://depici.ro

Ceea ce mai vreau să subliniez, dacă este să mă gândesc la filmele pentru adulți (atenție, pot deveni cu ușurință și pentru copii, există un program tv special dedicat care merită să îl codezi dacă ții la sănătatea mentală a copilului tău) este că informațiile sunt prezentate cu atâta vulgaritate încât pot de multe ori să și dezinformeze, mai ales niște copii care se pregătesc să devină adulți și care nu sunt suficient de informați cu privire la riscurile la care se expun. Ideal este să existe educație în acest sens, atât în sânul familiei cât și la școală. Dacă ești părinte, îți recomand cu căldură să comunici cu fiul sau fiica ta. Poți vorbi deschis despre orice, important este să cunoască aceste lucruri pentru a fi ușor pentru el să evite evenimente neplăcute. Cu cât știe mai puțin, cu atât există riscul mai mare să între în situații care îi pot marca atât copilăria, cât și viața de adult, de mai târziu. Nu îți minți copilul când te întreabă despre originea lui. Spune-i adevărul. Informația crează teren fertil pentru noi conexiuni folositoare.

sursa foto: http://fizic-astral-cauzal.blogspot.ro

Nu știi cum să îi spui copilului tău de 5 ani că a venit pe lume în urma unei nopți nebune petrecute cu tatăl său?  Bineînțeles că nu e nevoie să îi arăți.

Dar poți lua un atlas de anatomie și totul devine mult mai ușor. Nevoia lui de a vedea imagini este satisfăcută iar ție îți va fi mai ușor să îi explici în acest mod. Eu nu am copii încă, însă pot să spun că am probat acest lucru pe alți copii care simțindu-mă că sunt deschisă la a vorbi cu ei, au îndrăznit să mă întrebe. Nu mi s-a întâmplat încă să mă întrebe nimic la care să mă blochez pentru că am fost centrată pe a le  spune adevărul într-un mod în care să îl înțeleagă și ei. Trebuie să știe că barza ne vizitează doar pe timp de vară și iubește țările calde. Nu face niciun compromis, nici măcar pentru a aduce un copil.
Copiii adoră să comunici cu ei. Se simt valorizați și recunoscuți. În plus, devin încrezători în ei înșiși, dacă o faci de câte ori au nevoie.

http://picfor.me

În ceea ce privește sexualitatea în cuplu, există destule cupluri care se confruntă cu prejudecăți sexuale. Din principii religioase sau pur și simplu din credințe personale sunt unele persoane care își exprimă un total dezacord în legătură cu anumite practici sexuale „neobisnuite” (am pus între ghilimele pentru că există din ce în ce mai multe persoane în viața cărora neobișnuitul a devenit obișnuit) cum ar fi sexul oral, de exemplu. În facultate, aveam o profă care deși era destul de în vârstă, spunea cu naturalețe că între doi oameni care se iubesc nimic nu poate fi numit perversiune. Și dacă stăm să ne gândim, există un adevăr în asta. Oamenii pot face orice doresc atâta timp cât nu trec peste valorile personale și ceea ce fac nu crează un dezechilibru în viața lor psihică. Dacă sunt oameni care resping anumite practici sexuale, acei oameni nu ar trebui să le facă nici măcar pentru a nu-l pierde pe celălalt. Atâta timp cât un lucru nu îți face plăcere și ție, nu are sens să mergi mai departe. Nu trebuie să te simți obligat, pentru că obligația distruge sentimentele frumoase dintre voi. Fiecare ar trebui să își urmeze inima și să facă ceea ce crede și ceea ce simte. Și nimeni nu are dreptul să judece pe alții pentru ceea ce au făcut în dormitorul lor sau ceea ce nu au făcut. Atitudinea aceasta ne-ar conferi un soi de maturitate emoțională care ne-ar ajuta să prosperăm în relațiile cu ceilalți. A respecta credințele celuilalt fără a te supăra pe el înseamnă că tu te cunoști suficient de bine și ești împăcat cu tine, încât poți accepta și oameni diferiți de tine în jurul tău, fără a te simți amenințat de ceea ce cred ei.
Societatea a creat instituții care să conducă masele și să le manipuleze până și instinctele naturale pentru a le ține sub control. O masă de oameni care își dă voie să gândească și să decidă liber, ar fi greu de controlat și s-ar crea haos.
Bineînțeles, pot să înțeleg toate aceste lucruri. Însă, asta nu mă face să nu îmi doresc o societate echilibrată, cu orizonturi sănătoase pentru fiecare individ în parte (știu, uneori pot fi extrem de idealistă, dar chiar cred în puterea de schimbare a comportamentului uman, altfel nu mi-aș fi ales meseria de psiholog).