11 repere pentru o relație fraternă armonioasă

De când mă știu iubesc și prețuiesc copiii mai mult decât orice. De asta am devenit părinte prima dată și de asta am devenit și a doua oară. Încă mă mai gândesc dacă și a treia oară…

Dar nu este simplu. Copiii sunt oglinda părinților. De aceea când copilul meu se comportă într-un anumit fel care nu îmi place stau și mă gândesc foarte bine să îmi dau seama ce am făcut eu de am activat acel lucru la el. Odată formatoarea mea a zis: „E frumos să fii părinte. E și traumatizant dar e și frumos.” Mi-a atras atenția această afirmație pentru că mă întrebam: „Traumatizant? De ce traumatizant?” Am înțeles repede de ce când a venit și al doilea copil.

Evident, poți crește copii foarte ușor după principiul „Copii au mai crescut și alții și nu au murit, copiii mai cresc și singuri.” Dar când visezi la o lume armonioasă, vrei să o construiești începând cu familia ta. Vrei să vezi că ești un părinte potrivit pentru prichindelul tău și asta o poți vedea în gradul de armonie din comportamentul lui. Cu cât acesta are reacții mai echilibrate cu atât poți să îți dai seamă că ești pe drumul cel bun, că perii albi care ți-au ieșit în vârful capului în nopțile când te gândeai de ce copilul tău a reacționat în ziua aceea așa, de ce a fost agresiv cu alți copii sau cu tine, de ce s-a retras când ceilalți se jucau, de ce se poartă urât cu fratele lui, etc, nu au fost în van ci te-au ajutat să schimbi ceva la tine și apoi la el.

Dar cea mai mare provocare pentru părinți mi se pare că este relația dintre copiii săi.

Oamenii din jur mă întreabă adesea dacă nu îmi e greu cu doi copii mici (diferența este de 1 an și 5 luni între ei). Eu le răspund că nu. Și spun asta nu pentru ca aș reuși să dorm toată noaptea, sau că nu mă lovesc de diverse provocări zilnice ci pentru că îmi place enorm rolul de mamă, iar atunci când faci cu drag ceva, totul devine mai ușor. Pentru mine e greu doar atunci când nu știu să gestionez o situație. În rest, nu mă plâng, e chiar ușor și spun asta fiind foarte mândră de copiii mei. O altă întrebare e: Băiatul (cel „mare”) nu e gelos? Le răspund că nu,că o iubește pe soră-sa și o pupă într-una. Evident, sunt si momente de competitie intre ei dar aceasta este normala si o luam asa cum vine, fara sa ne panicam sau sa ii etichetam, dar reflectandu-i emotiile celui afectat in acel moment, pentru a se simti acceptat si validat, iar dupa acest lucru, se tempereaza vizibil.

În continuare voi prezenta factori care influențează această relația fraternă:

1. Iubirea oferită în mod egal. Copiii pot avea o relație frumoasă, se pot respecta, aprecia, susține și mai ales iubi dacă și numai dacă părinții știu să fie la fel de părinți pentru amândoi. Însă nu e suficient să simtă ci mai ales să își arate iubirea, afecțiunea și atenția în mod egal. Am văzut de sute de ori cum părinții spun: „X e mai mare, tre să înțeleagă că Y e mai mic și de aceea primește în plus jucării și atenție. Eu îi iubesc la fel pe amândoi…X ți-am spus să termini cu prostiile! Dă-i jucăria ta lui Y că dacă nu, te trimit în camera ta!” Te regăsești și tu în acest scenariu? Atunci vreau să îți fac o propunere, dragă părinte! Vreau să te invit să trăiești și tu ca adult această experiență: Imaginează-ți că la serviciu mai ai un coleg care are același post ca și tine dar e puțin mai lipsit de experiență decât tine. E mai puști și fiind mai rebel întârzie la serviciu, vorbește mai urât cu clienții, își petrece timpul pe internet deși are de făcut un raport, etc. Cu toate astea, șeful îi tolerează toate aceste escapade, îi zâmbește, îl laudă și la sfârșitul lunii îl remunerează mai mult decât pe tine care vii la program, ești un exemplu de amabilitate cu clienții și faci rapoarte și în locul colegului. Iar pe tine șeful te ignoră. Ei bine? Cum te face să te simți asta? Te simți cumva nedreptățit? Îți vine să fii înțelegător cu al tău coleg și să pui comportamentul lui pe seama vârstei afișându-i o atitudine zen sau mai degrabă îți vine să îi spargi capul lui și șefului tău. Bine, poate nu capul dar măcar parbrizul de la mașină, te tentează, recunoaște. Și atunci te întreb: Dacă ție ca adult îți e dificil să înțelegi lipsa de experiență a colegului tău, copilul tău de ce ar trebui să prezinte abilități superioare de înțelegere?
2. Relația de cuplu a părinților. De asemenea, relația dintre frați mai depinde și de relația pe care o au părinții ca și parteneri. Dacă aceștia se ceartă, există multiple tensiuni și sunt în dezacord în mare parte din timp, copiii vor oglindi relația părinților lor și se vor contra de câte ori vor avea ocazia.
3. Propriul exemplu. Alt factor important care îl influențează pe copil este exemplul tău. Tu în ce relații ești cu frații tăi? Dacă te vor vedea că îți iubești frații și ai o relație strânsă cu ei, copiii tăi la rândul lor vor copia exemplul.
4. Încrederea în sine și în viață este alt punct important care va determina copilul să investească fratele cu încredere și să îl aprecieze. Un copil cu încredere în sine va ști să ofere încredere și celorlalți, începând cu membrii familiei sale. Dacă în schimb va avea o încredere în sine scăzută va fi tentat să creadă că părinții și fratele lui nu sunt demni de încredere și că este riscant să te încrezi în ceilalți.

În acest context se pune întrebarea: Ce să fac ca părinte pentru a favoriza o relație armonioasă între copii? Iată câteva repere:

1. Iubește-i și arată-le asta la fel tuturor copiilor tăi!
2. Acordă-le din timpul tău astfel încât să petreceți cu toții împreună dar să aibă și separat fiecare copil parte de atenția ta. Timpul petrecut în mod exclusiv cu un copil îl face să se simtă important și apreciat de tine. Acordă-le pe rând acest privilegiu!
3. Evită conflictele cu partenerul în fața lor dar și tensiunile mocnite (nespuse) deoarece copiii sunt ca un burete: absorb foarte ușor stările adulților. Astfel, rezolvă-ți disensiunile cu soțul/soția ta și mențineți o relație cât mai curată!
4. Fii  un frate bun ca să îți inspiri copiii!
5. Ai grijă să faci cu copiii  activități care să le sporească încrederea  ei înșiși!
6. Arată-le că oamenii au atât părți urâte dar și frumoase, astfel ca merită să fie investiți cu încredere!
7. Oferă-le mesaje pozitive despre  ce inseamnă să fii un frate bun și să se susțina reciproc de  ori e nevoie să o facă!
8. Încurajează-i să  se cunoască unul pe celălalt bine și să își ofere respect și apreciere!
9. Spune-le că fiecare copil este unic și că fiecare are misiunea lui în lume!
10. Evită să faci comparații între copii!
11. Nu te aștepta ca după ce faci toate astea, să nu mai existe conflicte și competiție între ei. În definitiv e imposibil să te porți echitabil cu amândoi în același timp. Datorită vârstelor diferite și a personalităților unice, au nevoi diferite și evident și raportarea noastră ca părinți la ei, e diferită. Dar fii împăcat cu asta. Competiția e firească și mă tem că nu va dispărea niciodată!

Sursa foto slide: www.perfecte.ro