Răspunsuri pentru Dumnezeu

Ai o minte ascuțită și ai tendința să analizezi ce e în jur?  Ca să fiu sinceră și eu mă las sedusă de această ispită, câteodată. De aceea, cu atât mai mult te înțeleg. Însă, viața mi-a arătat un aspect neplăcut al acestui lucru: analizând prea mult, trăiești prea puțin. Nu îmi spune că tu nu faci asta niciodată, nu te cred, și știi de ce? Cititorii acestui blog au o minte ascuțită iar tu fiind unul dintre ei nu ai putea fi altfel. Deci, permite-mi să cred că și tu ai tendința să analizezi uneori această viață și dacă ești într-o dispoziție apatică să te întrebi chiar care este sensul acestei vieți. O faci, nu-i așa?

Bineînțeles, fiind una dintre aceste persoane te-ai gândit la teme religioase, politice (oare ce se întâmplă la noi în țara se numește politică?), existențiale.

Desigur că te-ai întrebat și tu de ce în august 2012, mai precis în data de 14, o mulțime de oameni au mers în genunchi în jurul bisericii Nicula din județul Cluj (s-ar putea recurge la o umilință mai mare decât asta? ei bine, când este vorba de fețele bisericești, nimic nu mă mai miră)(vezi imaginea alaturată – sursa: evz.ro). Cum? Nu ai aflat? Să știi ca nu e nicio glumă, așa s-a întamplat.  Normal că explicația „pentru că așa cere Dumnezeu” nu te satisface prea mult, amintește-ți doar: ești o ființă rațională și îți place să îți pui întrebări, astfel că răspunsurile bazate într-o mai mare măsură pe absurd decât pe logică nu te mulțumesc prea tare.  Sau încă mai crezi în existența unui Dumnezeu obsedat să ne domine prin teamă și umilință? Îndrăznesc să spun în acest caz că acest Dumnezeu are un puternic complex de inferioritate și o stimă de sine scăzută fără să mă tem că după ce tocmai am spus asta mă va trăsni un fulger pe vremea asta senină.

Ai fost în Grecia și ți-a trecut prin cap să urci până la Muntele Athos? Dacă ești de gen masculin ai câteva șanse să intri (însă nici așa nu este sigur) dar dacă ai săvârșit păcatul de a te naște femeie, ia-ți gândul. În 2012, femeia încă mai este considerată „murdară” iar concluzia este: s-au dus pe apa sâmbetei 2000 de ani de civilizație. Nu-mi spune că pe tine nu te revoltă toate astea. Trăim în secolul 21, ce naiba?! Bine, știu, ești tentat să te identifici cu expresia „crede și nu cerceta”, dacă nu din credință proprie măcar pentru a-ți apăra psihicul de alte întrebări menite să îți tulbure liniștea sufletească.  Ah, am uitat, asta nu e valabilă pentru tine: ești o persoană cu inteligență peste medie și îți place să te bazezi pe lucruri clare.

Eu personal, respect credința (autentică, nu simulată) a fiecărui om, fie el creștin ortodox, catolic, protestant, budist, taoist, mahomedan, hindus, iehovist (am îndoieli că asta e conjugarea pentru martorii lui iehova și dacă unora „le-ar place” sau nu, nici nu mai contează, cu puțin efort, Academia Română mă va aproba și pe mine) și de ce nu, ateu. Pot să tolerez orice om din orice religie fără să mă simt superioară sau inferioară datorită credinței mele. Dar recunosc, uneori mă mai frapează încă unele practici religioase.  În acest timp îmi aduc aminte de puterea de manipulare a maselor. Nici guvernul Ponta nu e departe după ce a organizat un referendum cu rezultate incerte încă, chiar și după 1 luna de la încheierea lui în timp ce situația monezii europene ia proporții fără precedent. Înseamnă oare asta că ne-a   îngenunchiat în față monezii euro?  Se pare că șefii de trib cultivă umilința înainte de toate. Umilința este cheia succesului lor. O masă de oameni umilită este ușor de manevrat și direcționat. Sunt foarte curioasă până unde (deși încă mai sunt capabilă de a anticipa, din fericire sau poate din nefericire, mai degrabă)?!

Vezi ce am făcut până acum? Am analizat. Din motive necunoscute, am o slăbiciune pentru asta. Cu toate că o fac din ce în ce mai rar. De ce? Pentru că m-am prins cum stă treabă cu viața: în noi pulsează viață, deci să îi dăm cezarului ce-i aparține. Gândindu-mă că religia mă încorsetează, că politica mă îngenunchează, și întrebându-mă obsesiv dacă există Dumnezeu, uit să mai zâmbesc, să râd, să mă bucur de viață. Este adevărat, este bine să fiu un fin cunoscător al lumii dar asta doar în măsura în care mă ajută. De aceea încurajez oamenii credincioși (nu de tip habotnic), credința ajută oamenii să își depășească suferința și să râdă din toată inima. Dacă există sau nu Dumnezeu, dacă suntem sau nu eterni asta contează mai puțin. Te numeri printre persoanele sceptice cu privire la existența divină? Ți se pare mai mult un mecanism de apărare a psihicului uman decât o realitate incontestabilă? Ei, și ce dacă este un mecanism de apărare? Mecanismele de apărare au rolul lor în viață fiecărui om. Un om fără mecanisme de apărare ar fi asemenea unui om fără epidermă și expus la soare. Ouch!

Motivul pentru care deținem această viață este nesemnificativ în comparație cu modul de a o trăi. Dacă după o căutare strașnică am găsi puterea de a trăi în prezent am vedea cât de minunată e existența, pura existență.

Poate s-a văzut și în alte articole că sunt una dintre persoanele care promovează bucuriile mărunte ale vieții. Este suficient să simțim viață în noi ca să râdem, să ne dăm voie să fim fericiți fără să ne întrebăm ce rost are și dacă fericirea asta va dura. Nici nu contează ce rost va avea în viitor fericirea pe care o simțim acum pentru că este suficient ca să mă contopesc cu clipa prezentă ca să simt că sunt acolo unde trebuie să fiu și în momentul cel mai potrivit pentru mine. Sunt, și starea de „a fi” îmi conferă o bucurie naivă pe care o savurez cu nesaț. Asta este terapie prin zâmbet și crede-mă, este una dintre cele mai accesibile, trebuie doar să batem la ușa potrivită. Nu cred în „Crede și nu cerceta”, însă cred în „Bate și ți se va deschide”.