Moralitatea, în brațele cui?

Astăzi am să îți spun o mică istorioară. Nu știu dacă ție îți plac poveștile dar cu toate astea, am să mă risc să o fac. Nu te grăbi să ajungi la final, nu știu sigur dacă are happy end, depinde de ochelarii cu care privești.

Sursa foto: http://blog.zipongo.com/roasted-broccoli/

Așa, deci să revin…Era odată un om care trăia liniștit împreună cu soția sa și băiețelul pe care îl aveau împreună. Băiețelul se numea Ionel (sper că nu plătea încă taxă pentru că purta nume de sfânt, glumesc, apropo de articolul care circulă pe facebook în care patriarhul cere românilor care poartă nume de sfânt o taxa pentru drepturi de autor, având în vedere că biserica creștină administrează calendarul -€“ eu tind să nu cred această informație, mai ales că sursa articolului nu îmi inspiră încredere). Ionel era extrem de ascultător, își asculta părinții de fiecare dată, nu ieșea din cuvântul lor deși în unele dăți dacă și-ar fi ascultat inima, ar fi făcut-o. Dar el nu o făcea pentru că era un băiețel docil și cuminte și pentru că nu își dorea să își supere părinții și aceștia să nu îl mai iubească. Părinții lui Ionel l-au și avertizat: în caz că e obraznic, s-a lins pe bot de iubire. Ionel a înțeles asta foarte bine, așa că nu întrecea măsura niciodată. Totdeauna era cumpătat deși când se supăra îi venea să își verse năduful pe bietul câine ce îl aveau ai lui. Câinele acesta, nici el nu îl plăcea pe Ionel, că deh, animalele sunt simțitoare. Dar după cum spuneam, Ionel deși l-ar fi schilodit pe bietul câine când îl prindea, se abținea de dragul lui€™ tătâne-su și a mumă-sii. Ba de dragul acestora, avea și grijă de micul animal.

Sursa foto: http://www.extension.org/pages/28848/choosing-introducing-and-caring-for-pets-in-child-care

Dar uitam să îți spun. Ionel avea un prieten, Gheorghiță. Gheorghița era de seama lui, amândoi erau în clasa a II- a. La fel ca Ionel, și Gheorghiță avea 2 părinți și un câine. Părinții lui Gheorghiță însă, citiseră niște articole despre cum să îți educi copilul prin iubire și ei știau că odrasla lor are nevoie de dragostea și susținerea lor necondiționată. Uneori se supărau pe Gheorghiță când făcea vreo șotie dar cu blândețe îl încurajau în direcția pozitivă și îl făceau să înțeleagă că ceea ce face el nu e bine. Cât despre câine, Gheorghiță avea mare grijă de el pentru că așa simțea să facă. Probabil îl iubea, însă nu știm asta cu certitudine. Uneori când acesta făcea vreo năzbâtie (câinele cam semăna cu el așa, neastâmpărat) îl dojenea puțin și atât. Acum urmează o problemă de logică, sper că ți-a plăcut logica, dacă nu, îți promit că până la final te ajut să o înțelegi (problema, nu logica):

 Niciunul dintre cei doi copii nu se purta urât cu câinele său.

 Din afirmația de mai sus putem să deducem că ambii copii erau morali?

 Dar totuși, Ionel avea o motivație exterioară (pierderea iubirii părinților lui), pe când Gheorghiță avea o motivație interioară (așa simțea să facă), pe el nu îl pedepseau părinții și nici nu ar fi pierdut iubirea lor dacă ar fi făcut altfel. Acum întrebarea e: amândoi sunt la fel de morali? Ambii au aceleași rezultate vis-a-vis de câinele lor: au grijă de acesta.

  Știu, știu ce ai să spui: Gheorghiță era mai bun decât Ionel pentru că avea grijă de câine din convingere proprie și în plus, ai motive să crezi că își iubea animalul, pe când Ionel era oarecum obligat să se poarte frumos și să aibă grijă de potaie.

Sursa foto: http://atheism.about.com/od/aboutatheism/ig/Freethought-Posters/Poster–Morality-is-Natural.htm

 Și acum vine provocarea: Ionel nu reprezintă decât omul cu frică de Dumnezeu. El se teme că îl va pierde pe acesta, dacă se va purta altfel decât i se cere.

 Gheorghiță reprezintă omul moral, care face lucrurile pentru că așa simte, din convingere proprie. El simte sufletul animalului său și nu își dorește să îl facă să sufere. De aceea, îl îngrijește cu bunătate și iubire. A făcut-o până acum și o va face oricând va fi nevoie pentru că așa îi vine să facă și acest lucru îi aduce o bucurie interioară, se simte mai bine cu sine.

Într-o zi cineva m-a întrebat, ce s-ar întâmpla cu moralitatea dacă religia ar dispărea. Răspunsul e în întrebare. Va exista doar moralitate, în stare pură, necondiționată. Nu toți oamenii religioși sunt morali, așa cum nici toți oamenii morali nu sunt religioși. Moralitatea, din punctul meu de vedere este o pârghie către evoluția spirituală. Cel care nu o are, nu o va dobândi prin religie. Moralitatea se dobândește o parte prin educație și o parte izvorăște din propria fire. Dacă ești un om care simte nevoia să facă rău în jur pentru a te simți bine, religia nu te va transforma într-un monument de moralitate. Doar îți va masca pornirile și te va învăța cum să ți le ascunzi chiar și de tine.

Sursa foto: caleacatrerai.blogspot.com

 Poate te întrebi de ce în unele articole tot aduc vorba de religie. Ai să spui probabil, că am o problemă neintegrata și un conflict pe temă religioasă. Însă, răspunsul este cu totul altul: pentru că nu îmi plac jumătățile de măsură și iubesc autenticitatea. Ori ești, ori nu ești. Dar nu te deghiza. Oferă-ți șansa să devii moral prin propriile forțe și nu condiționat de ceva sau altceva. Fii liber și frumos și fii tu însuți. Acesta este motivul pentru care nu încurajez religiozitatea, deși o fac din alte motive, cum ar fi speranța și liniștea interioară pe care ți-o poate oferi dacă știi să ajungi la sămânța din interior. Dar în punctul în care îți fură libertatea și te blochează într-un singur loc, mă opresc. Nu te gândi să nu faci rău pentru că te pedepsește Cel de Sus. Gândește-te în schimb la consecințele răului tău și dacă se merită să îl faci. Numai așa poți ajunge responsabil pentru faptele tale și poți crește. O persoană dragă mie spune adesea, în mod ironic: „Nu vreau să fac rău ca apoi să mă duc la biserică, să mă prostituez”. Știu, folosește un cuvânt dur, dar nu asta înseamnă oare: mai întâi faci rău, asta în cazul în care nu te poți abține, și apoi mergi să te rogi pentru a căpăta iertare. Nu de la cel căruia i-ai făcut rău, ci de la entitatea divină. Dar ce rost are toată mișcarea aceasta teatrală? Pe cine ajută? Pe nimeni? Atunci de ce o faci?

Sursa foto: http://www.beliefnet.com/Love-Family/Parenting/Galleries/8-Books-to-Read-to-Your-Children.aspx?p=8

Și acum, spune-mi: dacă ai fi părinte ți-ar plăcea să ai un copil ca Ionel sau ca Gheorghiță? Și acum, ultima întrebare: Tu ce fel de părinte ești?