Contemplația – 12 pași care te aduc mai aproape de tine însuți

Acum ceva timp spuneam că pentru a reuși să renunți la schemele de inadaptare care îți stagnează evoluția este util să apelezi la contemplație. Dar ce înseamnă contemplație, la ce se referă mai exact? m-a întrebat cineva după ce am scris articolul Cum oprești traumele din copilărie să îți mai influențeze viața?

De aceea, revin cu explicația aici. Contemplația este asemănătoare meditației, este adevărat. Implică atenție concentrată și focus pe problema cu care te confrunți și modul tău de a te raporta la această problemă.

Care este sensul dat de DEX?

CONTEMPLÁȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var.contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio]

Cum ajută contemplația să ne conștientizam propriile emoții și să diminuăm efectele negative ale acestora în viața noastră?

Ți s-a întâmplat vreodată să îți așezi corpul într-o poziție și să rămâi așa până când ți se pare că ai amorțit și simți nevoia acută să schimbi poziția? Și totuși rămâi așa. Vrei să afli ce se întâmplă și cum poate experimenta corpul tău durerea. Ești atent și receptiv către corpul tău și ceea ce îți transmite dar nu faci nimic. Fără să judeci acea senzație, să spui despre ea că este bună sau rea, folositoare sau nefolositoare alegi să o trăiești, să vezi ce se întâmplă. De câte ori ți s-a întâmplat să rămâi acolo, în acea poziție, deși corpul tău îți transmitea în mod repetat că durerea este insuportabilă? Știu că tentația de a scăpa de durere este foarte mare, însă dacă îi vei ceda, acest lucru nu te va ajuta să afli lucruri noi despre tine.

Contemplația este benefică pentru că ne ajută să înțelegem ce schimbări au loc în noi atunci când ne confruntăm cu durerea. Fără să încercăm să o îndepărtăm, suntem receptivi către ea și încercăm să o înțelegem și să o integrăm, să o armonizăm cu ființă noastră. Aflăm ce culoare are, ce formă are și ce transformări suferă pe măsură ce o trăim. Trăim clipa prezentă, suntem atenți la interiorul nostru. Da, contemplația presupune meditație. Dar este cea mai simplă cale prin care noi avem acces la ceea ce trăim în interior și cum ne influențează aceste trăiri viața.

Există câteva întrebări care ne ajută să conștientizăm emoțiile pe care le trăim și să evităm blocajele interioare create de reprimarea acestor emoții. Ți le voi dezvălui mai jos dar înainte de asta mă voi folosi de o metaforă pentru a înțelege mai bine impactul pe care îl pot avea emoțiile și lumea interioară în viața ta.

Gândește-te la aceste emoții ca la un râu care curge spre albia unui fluviu. Dacă ai dori să blochezi debitul și l-ai împiedica să curgă la vale la un moment dat s-ar suprasatura și ar inunda ceea ce e în jur.

La fel se întâmplă și cu aceste emoții care alegem să le blocăm. La un moment dat explodează și fac ravagii în exterior, acestea reflectându-se în relațiile noastre de la serviciu sau de acasă. Mai există și cazul în care aceste emoții fac implozie și implicit ravagii în interior. Câte persoane cu boli gastrice sau tumori cunoști? Poți face o analiză și să îți dai seama care este modalitatea acestora de a-și gestiona emoțiile? Este foarte probabil să facă parte din acele persoane care se închid în sine sau care își reprimă emoțiile, crezând că în acest fel îi protejează pe ceilalți sau pe sine de ele. În realitate nu se întâmplă acest lucru pentru că la un moment dat corpul alege să exprime ceea ce refuză să o facă ele.

 

 

Iată întrebările de bază pe care și le poate pune orice persoană care își dorește să evolueze în sfera emoțională:

1. Ce cred despre problema cu care mă confrunt (idei, gânduri)?
2. Ce a trezit această situație în mine?
3. Care sunt sentimentele și emoțiile ce mi le-a evocat situația aceasta?
4. Cum pot să descriu aceste emoții?
5. Ce îmi vine să fac?

 

Pentru a exemplifica am să expun următoarea situație: să presupunem că în relația mea de cuplu am pretenția ca partenerul meu să îmi ghicească nevoile fără ca eu să i le comunic. Astfel că mă supăr de fiecare dată când nu reușește să facă acest lucru. Cum mă face să mă simt asta? Mă simt devalorizată și neiubită, două emoții care mă macină pe interior. Sunt atât de puternice încât îmi vine să mă izolez așa că mă închid în mine cu ușurință. Care este reacția mea? Mă izolez și am tendința să îl resping crezând că nu mă iubește îndeajuns de mult.

 

După ce am explorat emoțiile din noi, este timpul să explorăm mai departe consecințele acestora pe care le au în viața noastră în cel mai concret mod:

  6. În ce măsură mă afectează aceste emoții?

  7. Ce influență au asupra mea?

  8. Ce legătură au aceste emoții cu alte întâmplări din trecut?

 

De ce este important să explorăm istoricul evenimentelor noastre? Deoarece cu siguranță acolo se află sursa modelului propriu de a reacționa. Clarificând întâmplările din trecut, putem să le înțelegem și să le dăm alt sens și să conștientizam că reacția pe care noi o aveam în fața acestor întâmplări nu este una adecvată. Astfel avem șansa să o schimbăm și să alegem alt tip de reacție ce ne propulsează spre succes.

Revenind la exemplul dat, care este paternul meu comportamental? Trăiesc cu iluzia că cel ce mă iubește trebuie să fie un fel de ghicitor și are responsabilitatea să îmi satisfacă aceste nevoi.

Ce se întâmplă când partenerul meu nu reușește să îmi ghicească și să îmi satisfacă nevoile? Mă simt dezamăgită și neiubită.

Cum am ajuns să aleg acest mod de a simți și de a reacționa?

Dacă îmi ofer șansa să explorez aceste sentimente și să merg în trecut pentru a le repera când s-au consolidat pot afla de fapt că nu m-am simțit suficient de iubită de părinții mei pentru că nu erau receptivi la nevoile mele. Astfel că în relația cu iubitul meu, eu am pretenția ca el să suplinească acel gol și să mă simt iubită de el.

Dar care este rolul pe care eu îl am când aleg să nu îmi comunic nevoile și doresc să fie ghicite? Este rolul de bebeluș iar iubitul meu are rol de părinte. Doar în acea postură, mama este nevoită să ghicească nevoile copilului ei și să i le satisfacă fără că ele să fie comunicate. Dar mai sunt eu un bebeluș? Ei bine, nu. Sunt un adult responsabil care îmi pot satisface singură nevoile și atunci când doresc ajutor pot comunica celui de lângă mine acest lucru. Ca să îmi dau voie să fiu adult trebuie să repar relația cu părinții mei. Cum fac acest lucru? Printr-un proces de comunicare și iertare. Pot să le spun chiar lor ceea ce m-a afectat în relația cu ei sau o pot face în mod simbolic dacă ei au murit sau sunt indisponibili (există posibilitatea că ei să refuze să comunice sau să facă vreun efort pentru a mă înțelege tocmai pentru că și ei au propriile probleme nerezolvate). Indiferent de reacția lor, eu pot alege pentru mine deoarece nu mai sunt copil, sunt adult.

Iată cum contemplația ne poate ajuta să conștientizăm emoțiile pe care le trăim, repercursiunile acestor emoții în viața noastră, rolul pe care ne plasăm în relația cu ceilalți dar ne ajută să găsim și noi moduri de a ne raporta sănătos la ceilalți oameni cu care intrăm în contact.

 

Și în sfârșit, pentru a-ți face o imagine clară asupra felului în care îți poți schimba tipul comportamental poți adăuga următoarele întrebări:

  9. Cum am reacționat până acum, atunci când m-am confruntat cu aceste emoții?

  10. Ce rezultate am obținut?

  11. Ce rezultate îmi doresc să obțin?

  12. Cum aș putea reacționa altfel?

 

Este cunoscut faptul că alegând să te comporți la fel de fiecare dată, nu vei obține rezultate diferite. De aceea trebuie să îți folosești resursele și să găsești noi moduri de a acționa pentru a primi rezultate diferite. Reușești să faci acest lucru în măsură în care te împaci cu trecutul și îi dai un alt sens

Dar fără contemplație și alegerea de a trăi și simți în timpul prezent nu ai șansa să schimbi sau să îți dai seama de ce schimbări ai nevoie.

Este ca și cum, în absența unei hărți rătăcești mereu și mereu fără să ajungi la destinație dar consumând o mare parte din energia ta. Așa că te invit să îți direcționezi această energie contemplând și alegând să trăiești sănătos.

Sursa featured image: yourbellalife.com