Los penitentes (2) – Articol pentru viitori psihologi

I-am promis Ionelei ca voi scrie despre „psihoterapeutul din afara cabinetului”. Asa ca iata-ma!

Poti sa te gandesti la faptul ca psihologii nu sunt indispensabili acestei lumi, si ai toata dreptatea din lume. Dovada este ca lumea a functionat atata timp si fara ei pana cand s-a inventat aceasta profesie plina de provocari, mai ales pentru persoana care o desfasoara.

Si totusi, iti propun sa iti imaginezi pentru cateva minute ca lumea se invarte in jurul lor, a psihologilor. Ca sa iti fie mai usor sa intelegi randurile ce urmeaza.

Inainte de a incepe sa explic demersul formarii unui psiholog asa cum il vad eu, ma simt nevoita sa prezint succint o fateta a analizei tranzactionale (AT). Am o afinitate fata de aceasta orientare pentru ca in complexitatea ei prezinta cele mai variate aspecte dintre relatii si de asemenea descrie mecanismele psihologice ce stau la baza dezvoltarii individuale, intr-un mod unic. Eric Berne, fondatorul AT spune ca in relatiile contaminate exista un triunghi – triunghiul dramei. Cele trei colturi ale triunghiului sunt ocupate de 3 tipologii comportamentale sintetizate de schema de mai jos:

Intotdeauna exista o victima agresata de un persecutor si salvata de cineva cu profil de salvator. Victima este neajutorata, iar persecutorul este acolo sa ii confirme aceasta stare si sa i-o accentueze prin abuzurile repetate. Dar mai devreme sau mai tarziu, apare si salvatorul care fara a-i cere cineva in mod expres, salveaza victima.

In opinia mea, majoritatea persoanelor care au ales sa isi orienteze atentia catre o cariera de psiholog, nu au facut-o intamplator, ci pentru ca rezoneaza cu profilul unui salvator. Urmeaza sa imi spui ca si psihologii au relatii contaminate? Ei bine, sa stii ca nu esti departe de adevar. Insa, cu timpul, prin mult studiu si dezvoltare personala ajung sa isi dozeze acest spirit de salvator si sa ofere ajutorul doar atunci cand este cerut si doar atunci cand sanogeneza lui fizica si psihica nu este afectata de sprijinul pe care il acorda. De aceea nu vezi pe strada psihologi care sa se implice in mod gratuit de dezechilibrele relationale sesizate in jur. La acest nivel are loc fenomenul de sublimare (mecanism de aparare – vezi „Despre castele medievale si castelani ai secolului XXI”). Psihologul este echivalentul unui Salvator dar de data aceasta isi ofera serviciile intr-un mod sanatos si adecvat, acestea fiind solicitate. Trebuie sa precizez si faptul ca cei care solicita ajutorul unui psiholog trebuie priviti ca avand o forta interioara destul de mare, incat sa constientizeze ca au nevoie de ajutor. Nu oricine este dispus sa isi recunoasca propriile limite.

Insa, a fi psiholog, nu inseamna sa fi avut o viata lipsita de zdruncin emotional si nici ca nu ai trecut vreodata prin vreo dilema existentiala. A fi psiholog, nu inseamna sa te nasti cu darul ghicitului. Mai exact, intuitia, desi cred ca are si o baza nativa, se dezvolta in timp ca urmare a experientei de viata. Experienta de viata este reperul in activitatea de psihoterapie. Insa, cu toate acestea, nu este neaparat necesar, ca viitor psiholog sa te implici in tot felul de experiente la limita, doar pentru a aduna experienta. Nu. Dar vei accepta provocarea sa treci prin experientele de care ai tu nevoie pentru a invata ceva, pentru a adauga inca o caramida in dezvoltarea ta. Este foarte posibil sa stii deja cum sa te raportezi la anumite situatii desi nu ai trecut prin ele vreodata, si asta cu ajutorul intuitiei, a abilitatii de a invata din experienta altora. Pentru ca se spune ca un om obisnuit invata doar din experientele proprii. Dar un om inteligent invata atat din experientele proprii cat si din experientele celorlalti. Si in acest sens, inteligenta intelectuala si cea emotionala sunt doi indicatori indispensabili in profesia de psiholog. Cu atat mai mult, din acest motiv cred ca nu poti practica psihoterapia la 20 ani. Trebuie sa treaca un timp pentru a acumula suficienta experienta care sa te ajute in demersul psihoterapeutic. Trebuie sa gasesti armonia si echilibrul din viata ta pentru a ajuta alte persoane sa ajunga la acestea.

Cu alte cuvinte, este in regula sa te confrunti cu experiente neplacute sau care te priveaza de confortul din viata ta. Important este sa gasesti puterea sa le accepti ca fiind ale tale. Sa le iubesti si sa inveti sa le lasi in urma daca au trecut. Sa stii sa iti asumi propriile decizii este vital in relatia cu clientii tai. Fara sa stii tu sa faci asta, nu ii vei putea ajuta nici pe ei, sa treaca peste propriile traume si nelinisti din viata lor.

Atitudinea de acceptare si iubire fata de tine insuti se va transmite si la clientii tai atat timp cat vei lucra cu ei si apoi acest comportament va fi invatat de catre acestia, pentru a nu ramane ancorati in ajutorul tau la nesfarsit.

Cu ceva timp in urma, am reflectat la ceea ce inseamna sa fii psiholog. Ca urmare a propriei analize, dar si ca urmare a analizei celor care mi-au fost dascali si la care, in mod paradoxal am sesizat cele mai multe „anomalii” comportamentale. Am realizat ca cei care au ales sa studieze acest domeniu si apoi sa isi faca o cariera in acest sens, sunt oamenii care au in spate cele mai multe intrebari referitoare la propria viata. Desi cand sunt intrebati ce i-a motivat sa aleaga psihologia studentii din primul an raspund ca dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, raspunsul trebuie citit pe invers: este nevoia de a se ajuta pe sine. Gradul de constienta a propriei persoane face diferenta intre un psiholog de valoare si unul de duzina. Cel care va putea sa recunoasca ceea ce ii apartine, va fi in masura sa identifice problemele clientului si mecanismele din spatele acestora. Va fi in masura sa il asiste pe drumul dezvoltarii personale. Asa cum am mai scris si in alt articol (vezi „Despre marea provocare a vietii si micile mari daruri ale ei”), de mare importanta este abilitatea ta de a face fata provocarilor din aceasta viata, si nu faptul ca nu te confrunti cu aceste provocari.

Acestea sunt aspectele de culise ale unui profesionist din domeniul psihologiei. Dar am si o veste buna. Daca ai ales sa fii psiholog, acest lucru inseamna ca detii puterea sa iti reinventezi propria viata. Inseamna ca ai resurse valoroase care te ajuta sa cresti.  Si inseamna ca ai un nivel ridicat al efortului voluntar care sta la baza vointei tale. Mai precis, ai determinare. Si depinde doar de tine cum folosesti toate acestea. Ai puterea extraordinara de a construi.

Mie imi place foarte mult stilul romanic in constructii. Coloane si sculpturi in detaliu. Poate un pic prea mult. Dar la nevoie, ma multumesc si cu „los penitentes”.

los-penitentes