Intuiția – Ghid de buzunar util în (re)descoperirea intuiției

După cum poți lesne observa, am enumerat niște polarități. Probabil că în timp ce citeai, creierul tău selecta partea dominantă în cazul tău. S-ar putea să fii dominată de emisfera stânga, să analizezi mult, să te bazezi în exclusivitate pe analiză și intelectul tău. Ei bine, draga mea, dacă e așa lasă-mă să te anunț că te ghidezi după principii și resurse masculine.
 Sau nu. Ești creativă, inovatoare, intuitivă, nu te obsedează niciun gând și nici nu te sperie să pierzi controlul. Sentimentele tale sunt pentru tine semaforul care te ghidează să treci de următoarea intersecție. Ei bine, dragă, ești dominată de emisfera dreaptă și implicit de feminitate.  
 Dar pentru nicio situație de mai sus, nu ai de ce să te umfli în pene pentru că bunăstarea ta se bazează pe echilibrul celor două polarități și nu pe dominația uneia sau alteia.  

 De unde mi-a venit ideea, zici? Păi să fiu sinceră, o cam bănuiam de ceva timp dar acum mi-a confirmat-o o carte citită de maestrul Osho. Câțiva oameni pe care îi cunosc bine au fost fascinați de scrierile acestui om. Alții l-au blamat și au spus că este misogin. După doar două cărți scrise de el pe care le-am citit, mie nu mi-a dat deloc impresia măcar în mod vag că ar fi misogin. Din contră, el promovează feminitatea și explică faptul că masculinitatea a dominat lumea până acum și asta s-a văzut și din prezența războaielor. Și acum mi-am adus aminte de o anecdotă spusă de o prietenă. Nu știu de unde o știa ea dar îmi permit să o reproduc și aici.
 Se spune că dacă femeile ar conduce lumea, nu ar mai există războaie, doar niște țări care nu se suportă între ele. 😀

 Ca să revin la subiect, de curând am intrat în posesia unei cărți a lui Osho (de fapt mai multe, nu operez cu unități mici de măsură; nu îmi aduc aminte dacă ți-am mai povestit despre obsesia mea pentru cărți – un aspect tipic masculin, după cum spune și Osho însuși, trebuie să mai lucrăm la el ca să îl reglăm; nu-i problemă, avem timp). Cartea cu pricina se numește „Intuitia, cunoașterea dincolo de logica”. Am devorat-o la micul dejun. Fără să judec și să compar ideile de acolo cu propria ideologie. Cred că asta m-a ajutat să înțeleg dincolo de cuvinte (pont bun pentru a intra în materialul celuloid al cărții, chiar la propriu). Osho spune că viața are 3 dimensiuni:
 I.      Instinctul – cel care se îngrijește de faptul să nu uităm să respirăm în timpul somnului, iar celulele gliale să nu omită să hrănească neuronii, să separe oxigenul de azot în momentul în care acesta pătrunde în organism, s.a.m.d. E clar că în absența instinctului ne-am dezintegra la propriu. Tot respectul pentru instinct. Aviz pentru cei care își neagă instinctele animalice!

 II.     Intelectul – mintea care analizează, judecă, dă verdicte și angrenează gândurile. Emite judecăți de (non)valoare, aprobă și dezaprobă, crează silogisme, respinge ce e ilogic dar oferă rangul cel mai înalt logicii. Operează cu algoritmi. Știința ar fi nulă fără toate aceste fenomene, în speță cea exactă.

 III.     Intuiția  – este dimensiunea cea mai complexă, nu are legătură cu logica și implicit nici cu intelectul. Este superioară intelectului și nu se poate explica, deci nu are algoritmi. Ea are doar soluții dar nu răspunde la întrebările „Cum?”, „De ce?”, „In ce fel?”. Este iluminarea de moment și vine de pretutindeni și de nicăieri (azi te cam bag în ceată, așa-i?). Are legătură cu incognoscibilul, adică exact cu ceea ce nu se poate cunoaște niciodată. Are legătură cu puterea Universului, existența lui Dumnezeu (care intelectul îl neagă pentru absența de logică).  Este o resursă neprețuită și prea puțin exploatată în viața oamenilor.

De ce este prea puțin exploatată? Pentru că intuiția nu poate coexista în prezența intelectului. În ziua de astăzi, oamenii pun prea mult preț pe intelect, iar puterea intuiției se pierde cu cât prețul acesta este mai mare. În acest punct, oamenii ajung să fie sclavii propriului intelect și propriilor gânduri. Îi domină analiza, gândurile nu le dau pace. Dacă stai să te gândești (am spus să te gândești??) cam așa e. Megi cu autobuzul, te cufunzi în gândurile tale. Te gândești că ai făcut bine aia dar nu ai făcut-o pe cealaltă. Ai fi putut să faci asta și ailaltă. Mergi cu metroul, gândul îți zboară la copilul pe care l-ai lăsat cu mama ta și care este puțin scâncit de felul lui când tu nu ești prin preajmă. Mergi la piață, aproape că nu mai vezi pe unde treci. Dacă a doua zi ai fi pus(a) să reproduci ce ai întâlnit în calea ta, ai ști să o faci? Știai că doamna de la florărie are o eșarfa mov pe cap, pe care are prinsă o broșa cu cameie? Știai că o mamă își certă aprig copilul în timp ce se întorcea acasă? Știai că îl umilea de față cu toată lumea? A, îți aduci aminte, așa-i? Asta nu este ceva ușor de uitat, recunosc.

 Instinctul domină intelectul deoarece instinctul este de milioane și milioane de ani, pe când intelectul este de mult mai puțini ani. De unde și atâtea nevroze întâlnite pe la oameni. De fapt ei ce fac? Își neagă instinctele din motive de „morala”, religie, educație. Asta nu duce decât la divizare și mai târziu în cazul cronic, la psihoză. Schizofrenia este cea mai populară scindare a secolului, nu-i așa?
 Instinctul este natural și trebuie să îi fim recunoscători că așa e. În absența lui, mi-e greu să mă și gândesc. Intelectul este de asemenea util dar doar în măsură în care nu devii sclavul lui. El trebuie să fie sclavul tău și tu să îl folosești doar când este necesar. Bineînțeles că este necesar și utilitatea lui este de necontestat, fără el nici scrierea și nici citirea acestui articol nu ar fi posibilă. Iar tu nu ai afla că ai șansa să îți dezvolți capacitatea intuitivă.

 Avem nevoie de toate cele trei, însă ele ocupă o ierarhie incontestabilă. Instinctul nu poate explica intelectul pentru că este primitiv. Intelectul nu poate explica intuiția pentru că este limitat. E ca și cum te-ai încăpățâna să cuprinzi cerul într-o stea. Este imposibil. Însă, steaua poate fi cuprinsă de grandoarea cerului.
 Oamenii dominați de intelect, de rațiune și logică își pierd cu ușurință sensul vieții. Pentru că sensul vieții nu este logic, dar este intuitiv. Toți oamenii de știință l-au pierdut pe Dumnezeu. Dacă tu cauți logica în Dumnezeu, îți pierzi timpul. Mai bine renunță. Și bagă de seamă: intelectul nu înseamnă inteligență. Intelectul este ceva împrumutat, dobândit în timp prin achiziții informaționale, pe când inteligența este ceva intuitiv, înăscut, ilogic. Așa că data viitoare când te declari a fi un mândru intelectual gândește-te de două ori înainte.

 Eu nu spun că trebuie să rămâi un ignorant de acum încolo și să nu mai pui mâna pe nicio carte. Nu. Chiar sunt o susținătoare convinsă a cărților. Cărțile îți deschid ferestre în ziduri, vorba cântecului, însă nu te ajută să creezi. Folosește totul cu măsură și în favoarea ta.
 Pentru a-ți dezvolta capacitatea intuitivă, este nevoie să renunți la intelect. Este nevoie să îți controlezi gândurile, nu să te controleze ele pe ține. Trebuie să ai mintea goală, ca a unui copil pentru a primi în ea intuiția. Așa cum spune și Osho, copiii sunt foarte intuitivi. Pe măsură ce cresc, intuiția lor pălește în fața intelectului. Societatea are grijă să îi uniformizeze și să le distrugă potențialul unic. Dacă ți-aș spune că ai acum puterea de a-ți recupera prețiosul dar din copilărie m-ai crede? Nu? Și mie mi-ar fi greu să cred dacă nu aș fi trăit pe pielea mea niște chestii. Dar am aflat că prin meditație se poate atinge intuiția. Nu mă întreba cum. Dacă mă întrebi cum, deja asta este dovada că intelectul tău cere explicații. Nu ai nevoie de explicații, ai nevoie doar de o minte deschisă. Pentru mai multe lămuriri în direcția această îți recomand cartea. Merită citită.

Pentru a trăi fericirea și iubirea în mod plenar, este nevoie de echilibrul dintre cele două polarități. În realitate, ambele fac parte din ființă noastră. Niciuna nu este superioară alteia. Dar amândouă ne ajută să fim întregi și sănătoși.
 
 
 Bibliografie:
 Osho, (2006), Intuiția – Cunoașterea de dincolo de logică, Pro Editură și Tipografie