Majoritat
ea oamenilor au constiinta cat o minge de golf, cum obisnuia sa spuna un prieten, citand un maestru spiritual. Mai spunea, de altfel ca datoria noastra este sa extindem aceasta constiinta si sa ajunga macar cat o minge de baschet.
ea oamenilor au constiinta cat o minge de golf, cum obisnuia sa spuna un prieten, citand un maestru spiritual. Mai spunea, de altfel ca datoria noastra este sa extindem aceasta constiinta si sa ajunga macar cat o minge de baschet.In componenta sa, creierul detine o complexa retea de conexiuni neuronale. Ele nu exista la intamplare, ci in functie de nevoile noastre si de frecventa cu care stimulam diferite parti ale acestora. Daca o persoana este profesor de matematica, si face acest lucru cu pasiune, este de asteptat ca a dezvoltat de-a lungul timpului conexiuni de acest gen. Insa daca acelasi profesor a studiat pe bancile scolii, cu mare interes istoria, insa nu a mai intrat in contact cu acele informatii de foarte mult timp, este posibil ca acele conexiuni specifice sa dispara in timp. Este la fel ca atunci cand nu iti folosesti piciorul drept o buna perioada de timp, iar apoi cand te hotarasti sa o faci observi ca ti s-au atrofiat muschii. Nu voi insista pe acest subiect, deoarece au fost altii care au facut-o inaintea mea, si au facut-o foarte bine.
Cu aceasta introducere, insa, am vrut sa te instig la urmatoarea idee: Cat de multe informatii si viziuni crezi ca ai asupra acestei lumi in care traiesti? Avand in vedere multitudinile de circumstante cu care se confrunta fiecare om, circumstante care uneori nu par sa aiba ceva in comun cu experienta altora, exista o infinitate de factori care pot influenta evolutia unui om. Uneori poate ca ai senzatia ca experienta celuilalt seamana cu experienta ta. Si acest lucru te face sa crezi ca ai dreptul sa il judeci. Dar oare nu te pripesti? Cat de sigur esti ca drumul evolutiei lui a fost si este la fel ca al tau? Sau pentru tine nu conteaza aceste lucruri? Poate ca ai o nevoie foarte mare de a intelege ce se intampla. Asa ca vii cu tot felul de presupuneri de genul: „trebuia sa faca asa”, „trebuia sa procedeze invers”.
In alte cazuri, oamenii simt nevoia sa domine cu punctul sau de vedere. Se identifica atat de mult cu ceea ce cred ei, incat percep a fi un afront personal, faptul ca celalalt are o alta opinie, si culmea! o si exprima cu atata putere. De multe ori, fiecare detine o parte din adevar, insa oamenilor le este foarte greu sa accepte acest lucru.
Oare de ce exista in multi oameni neputinta de a accepta semenii diferiti de ei? Eu cred ca are legatura cu identitatea lor si cu refuzul lor in fata ideiii propriei schimbari. Sa accepti faptul ca si cel din fata ta ar putea avea dreptate e ca si cum ai lasa garda jos si ai recunoaste ca exista posibilitatea sa iti schimbi ideile iar acest lucru iti creeaza disconfort. Ideile tale ti se par dragute, atat de dragute incat uneori confunzi propria persoana cu aceste idei. Dar tu esti mai mult decat una sau mai multe idei, credinte, valori, etc. Esti o fiinta complexa, vezi doar ca poti face atatea lucruri. Schimbarea este sanatoasa. A te schimba inseamna a alege sa traiesti. Cine afirma ca este aceeasi persoana ca si cea de acum 6 ani si in plus mai e si mandru de acest lucru, inseamna ca si-a irosit 6 ani din viata in van. Universul este in continua miscare, iar noi facem parte din el. Daca Universul ar fi o fiinta, am banuiala ca ar trai profunde sentimente de anxietate la gandul ca unele componente din el (cum ar fi oamenii) sunt fixe.
Cred ca oamenii nu sunt altceva decat componente ale aceluiasi intreg. In consecinta nicio componenta nu e mai importanta decat cealalalta si implicit nicio idee personala nu e mai valoroasa decat o alta. Fiecare poate avea segmentul ei de adevar si de aplicabilitate in viata reala. Sa respectam acest principiu e ca si cum am accepta ca nu suntem singuri in aceasta lume si mai ales niciunul dintre noi nu este in centru.
Da-ti voie sa fii o fiinta care accede la o contiinta cat o minge de baschet. A accepta ca exista o infinitate de idei si ca toate sunt adevarate, inclusiv a ta, e ca si cum te-ai apleca cu un imens respect in fata creatiei.
Noi avem puterea de a lasa spatiu si altei fiinte sa se desfasoare. E necesara doar vointa si deschiderea catre acceptarea celuilalt asa cum este el, diferit de noi, dar nu mai putin important. Vom vedea ca in acest fel vom putea trai mai fericiti si mai multumiti. Nu ne vom mai crispa cand vom vedea in jur atitudini si idei fata de realitate, diferite de ale noastre. Vom sti ca putem trai si asa, impreuna, ca o mare familie (ca un intreg). Diversitatea confera frumusete, si stimuleaza dorinta de explorare, cunoastere si implicit are puterea de a stimula cresterea. Apropo de culori, impreuna putem forma un curcubeu. Ce spui, crestem impreuna?
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
| Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
| Sambata | 10:00 – 15:00 |
| Duminica | Inchis |
Sunt intrutotul de acord cu cele expuse mai sus ! Si mai mult decat atat aveam si eu in viziunea mea ceea ce tocmai am citit dar, exista un mare DAR, eu zic ca in momentul in care cineva este convins de o concluzie oarecare ar fi bine ca el sa fie primul care respecta esenta acesteia inainte de a incerca sa lamureasca pe altii de marea lui descoperire,.asa ca eu te invit sa citesti din nou ce tocmai ai scris mai sus si ar fi bine daca ai proceda in tocmai. Sa fii iubita neconditionat !
„IUBIREA SI DRAGOSTEA – seamana izbitor dar, te rog sa nu le incurci ! Si am sa-ti spun pe scurt cam ce inseamna una si alta. Prin dragoste intelegem ca iubim pe cineva sau ceva pentru ca…
Prin iubire intelegem ca iubim pe cineva fara motiv si asteptari !
Eu cu ajutorul blogului meu doresc sa raspandesc cat se poate de mult aceasta tema.”
Tot tu ai zis: „eu zic ca in momentul in care cineva este convins de o concluzie oarecare ar fi bine ca el sa fie primul care respecta esenta acesteia inainte de a incerca sa lamureasca pe altii de marea lui descoperire,.asa ca eu te invit sa citesti din nou ce tocmai ai scris mai sus si ar fi bine daca ai proceda in tocmai.”
Acum, trecand peste polemica pe care tocmai am creat-o impreuna, si facand abstractie de neuronii care tocmai s-au ciocnit intre ei, mie chiar mi se pare interesanta perspectiva ta, desi este intr-un fel utopica pentru majoritatea oamenilor. Chiar daca nu fac aceasta diferentiere lingvistica si ceea ce tu numesti „iubire” eu numesc „iubire neconditionata” sunt constienta ca ea exista. Sunt constienta ca e foarte greu de cultivat dar ca te face sa te simti intreg, sa traiesti plenitudinea, beatitudinea, asemenea unei flori de lotus imi vine sa spun. E un sentiment foarte placut pe care il poti trai in interiorul fiintei tale si acest sentiment te ajuta sa treci invingator peste toate. Si ceea ce este frumos, este ca aceasta iubire neconditionata incepe pentru tine. Apoi se poate cultiva si in relatie cu altii sau cu altceva. Asa este pentru mine cel putin.