Dintre toate insectele, apreciez una in mod special. Este vorba de fluture. Mi se pare ca viata lui este atat de sugestiva. Are o evolutie uimitoare. Se afla la stadiul de ou, apoi devine omida, pupa inactiva, care pare ca nu are niciun rost. Si apoi prin procesul de metamorfoza devine fluture.
Gratios si suplu isi intide aripile de feerie spre cer. Zboara. Nu foarte inalt, atat cat sa ne rasfete privirile jucause si sa ne bucure sufletul cu felul candid dar plin de emotie de a se exprima. In functie de specia pe care o reprezinta poate trai mai mult sau mai putin. De la cateva ore la un an intreg. Acest lucru nu ma face sa il apreciez mai putin.
Pentru mine este o lectie de viata. Pentru mine, aceasta entitate reprezinta dovada clara ca in fiecare fiinta vie exista un potential care poate inflori daca este stimulat si daca posesorul acestui potential merge in directia cresterii, pe drumul natural al dezvoltarii lui. Daca se abate de la acest drum, acest lucru are consecinte in viata lui, in sanatatea lui, in relatiile cu ceilalti, in dezvoltarea lui ca un intreg.
Credinta mea este ca fiecare boala reprezinta in viata cuiva un dezechilibru intre faptele, comportamentul sau, psihicul, spiritul si corpul sau. Aceste dimensiuni sunt construite sa vibreze la unison. Cand nu se intampla asta apar dezechilibre si corpul fizic te anunta ca te afli pe un teren minat, si continui sa mergi in directia gresita. Nu este drumul harazit fiintei tale. Este drumul altcuiva dar nu al tau. Tu nu vrei sa accepti asta si cine are de suferit? Corpul. El exprima intotdeauna ceea ce tu refuzi. El este oglinda tuturor trairilor. Nu este construit sa minta. Inchisoarea pe care ai pregatit-o pentru el nu este suficienta pentru a-l opri.
Drumul acesta este drumul fluturelui. Cand este pupa el nu se chinuie sa devina gandac de colorado. Sau gargarita. Nu. Isi urmeaza cursul. Isi accepta drumul. Se supune legilor acestui univers. Chiar daca uneori viata lui este scurta din acest motiv.
In aceasta societate creata tot de oameni devine periculos uneori sa iti urmezi drumul. Kafka a ilustrat foarte frumos acest aspect in „Metamorfoza”. Dar…exista un dar. Merita sa incerci. Merita sa iti doresti o viata armonioasa. Merita sa iti doresti viata ta. Indiferent de costuri. Pentru mine asta inseamna diferenta dintre a trai si a exista. Pentru tine?
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
| Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
| Sambata | 10:00 – 15:00 |
| Duminica | Inchis |
si eu ma gandeam deseori ca de fapt boala fizica e doar consecinta atator frustrari si compromisuri facute de a lungul vietii. dar tu vezi ce la oameni bolnavi? iti dai seama cat de nefericiti suntem?..
ai comparat foarte frumos „”existenta”noastra cu „traiul” fluturelui..si da..ce interesant ..ca da..exista o diferenta majora intre a trai si exista. dar vezi tu ..nimeni nu ne invata cum ne putem descoperi propriul drum. pentru ca sunt prea ocupati de a ne arata drumul lor. cand simtim ca de fapt nu este drumul nostru..incercam disperati…sa ne transformam in fluturi..unii reusesc..altii nu…
Poate asa ar fi si oamenii, daca ar trai la fel de putin. Cred ca asta e problema noastra, traim prea mult si vedem prea multe. Apucam sa realizam cum e lumea asta de fapt, spre deosebire de fluture. 🙂
Oare? Sa fie asta?
Inca ma mai intreb de ce geniile traiesc putin…
Ador fluturii si am ceva cu ei ca se tin de mine 🙂 o parte din viata mea este cu amprenta unui fluture 🙂
Buna! Am citit si eu acest articol si nu mi se pare chiar o comparatie buna intre dezvoltarea fizica a unui fluture si dezvoltarea psihica, dezvoltarea potentialului unui om sau cum vrei tu sa ii mai spui. Din cate mai stiu si eu si am mai citit, omul este singurul animal care …gandeste, nu? Deci nu prea se pot compara lucrurile. Ca noi putem invata ceva de la animale, asta este alta treaba. Stiam si o maxima in sensul asta: „Animalele, umanizeaza omul!”
Nu intotdeauna un om capata o boala pentru ca nu si-a urmat …destinul! De unde stii ca acela nu ESTE DESTINUL LUI? „Ceea ce nu te omoara….te intareste!” Poate ca suferind… vei aprecia mai mult …sanatatea!
Salutare!
Am folosit aceasta metafora deoarece, daca privesti cu atentie in jur, un microunivers reprezinta un macrounivers in miniatura. Faptul ca s-a stabilit ca fiintele din lumea celor care nu cuvanta, nu au capacitatea de a gandi asa cum avem noi oamenii, nu este un motiv pentru a diminua importanta acestora. Este adevarat ca omul are capacitatea de a gandi, si daca vrei sa privesti cu atentie poti vedea ca uneori gandeste prea mult. Si aceasta capacitate reprezinta, intr-adevar un atu, insa folosita in exces se poate intoarce impotriva lui.
Dar, ceea ce apreciez la animale este tocmai faptul ca sunt mult mai naturale, spontane si fac ceea ce simt sa faca. A nu se intelege aici ca omul trebuie sa isi urmeze instinctele primare, impulsurile in stare bruta, insa e sanatos sa isi urmeze drumul, fara a se lasa prada prea mult conditionarilor sociale si a altor factori meniti sa il faca nefericit.
Probabil ca ce ai spus tu, si anume „Nu intotdeauna un om capata o boala pentru ca nu si-a urmat …destinul!” este adevarat. Mai mult sau mai putin. Insa, daca tot apreciezi mai mult sanatatea, atunci cand esti bolnav, as putea sa te intreb „Ce te-a determinat sa nu o apreciezi la timp?” Sa fie oare de vina conflictele interioare si relationale din viata ta?
Ce te face să crezi ca nu mi-am apreciat sănătatea la timp? Oricum ai dreptate că nu am apreciat-o la timpul ei, deoarece până de curând nu prea am cunoscut boala fizică, dar acum pot sa zic ca zilnic când mă simt bine îi mulţumesc Celui de Sus!
Ce înseamnă pentru tine….să îţi urmezi drumul? Există indicatoare cu „DRUM CU PRIORITATE” ca pe strazi, şi mulţi dintre noi nu le vedem?
Tocmai din afirmatia ta reiese ca nu ai apreciat-o: „Poate ca suferind… vei aprecia MAI MULT …sanatatea!” MAI MULT, in raport cu…?
Exista indicatoare, daca vrei neaparat sa te exprimi asa. Numai ca ele sunt in interiorul fiecaruia.
În raport cu…boala!
Păi în interiorul nostru avem indicatoare „egoiste”!
Daca vrei neaparat sa le pui o eticheta, atunci spune-le egoiste. E doar o conventie.
Nu este chiar o conventie! Pana si la borcanul cu castraveti, pe eticheta este o poza cu castraveti, denumirea si caracteristicile castravetilor. Deci, cand zic egoiste, atunci chiar ca sunt egoiste! 🙂
Iti urez „La multi ani!” pentru ziua Florilor, a carei nume il porti si tu. 🙂
Multumesc!
diferenta de a trai si a exista!