Simti ca ti-ai pierdut optimismul? Ti se pare ca nimic nu merge bine in viata ta? Orice varianta ai incercat a iesit exact contrar sperantelor si asteptarilor tale?
Vreau doar sa te intreb ceva: Ce reactie au oamenii din jurul tau fata de ce ti se intampla, si mai ales oamenii importanti pentru tine?
Am vazut de multe ori persoane care se confrunta cu astfel de situatii in viata lor iar cei din jur, in loc sa ii sustina, au o atitudine de descurajare sau acuzatoare la adresa celui care traieste acest moment. De obicei il invinuiesc, spunandu-i ca din cauza lui se afla aici, ca el este vinovat, ca nu este bun de nimic, si asa mai departe. Toate acestea nu fac decat sa il afunde si mai mult in anxietatea, depresia si gandurile negre care ii trec prin minte.
Si totusi, fiind in aceasta situatie, se poate sa existe si oameni care vor sa te incurajeze si iti spun ca va fi bine, dar tu iti dai seama ca nici ei nu cred asta. La drept vorbind, nu sunt de judecat, insa stii de ce reuseste sa te afecteze atat de mult ceea ce cred ei? Pentru ca au simtit ca e loc sa isi reflecte propriile frustrari si neputinte in tine. Asa cum interiorul reflecta exteriorul, si reciproca este la fel de adevarata. Cand sunt persoane care te asalteaza cu mesaje negative, sa stii ca o fac pentru ca ele insele cred asta despre ele dar e mai usor sa transfere totul in spatele tau. Faptul ca le permiti, este ceea ce le incurajeaza sa continue. Iar nesiguranta ta se transforma intr-un buton pe care ele pot apasa de cate ori au ocazia.
In astfel de situatii granitele psihologice sunt foarte sanatoase. Sa stii ce sa iti asumi si ce nu, devine un atu vital. Nimeni nu te poate ajuta din exterior, insa tu poti. In tine exista acea licarire de buna dispozitie si atitudine pozitiva. Iesi din acel mediu care te plafoneaza. Cauta oameni noi, care se bucura cu adevarat de viata si de la care ai ce invata. Daca iti doresti cu adevarat, ei iti vor stimula resursele si energia (mica licarire va deveni o adevarata stea luminoasa) care te pot inscrie pe lista invingatorilor.
Incearca sa nu te iei prea in serios cand te confrunti cu diverse obstacole, asta te poate ajuta sa treci mai usor peste momentele critice, lasandu-ti mintea limpede pentru a gasi solutii practice.
La fiecare problema exista mai mult de 3 solutii, trebuie doar sa le vezi si sa fii dispus sa actionezi, sa fii dispus sa pui in practica ideile care iti vin in minte. Desigur ca exista riscuri de fiecare data, orice ai alege, dar e si o frumusete in acest lucru, pentru ca nu stii ce se va intampla dinainte, iar viata iti poate dezvalui oportunitati valoroase si provocari inedite.
Sa stii ca dintr-un anumit punct de vedere, suferinta este benefica pentru oameni. Ea ii ajuta sa schimbe ceva in viata lor, sa isi puna in slujba creativitatii valorile, sa existe oarecum si dinamism. Bineinteles ca nu ma refer aici la situatia in care un om se incapataneaza sa sufere inutil decat sa faca ceva pentru el. Aceasta este o forma de masochism combinata cu victimizare. Cand ai 2 maini, 2 picioare, ai un corp sanatos si cativa neuroni, ai o datorie imensa fata de tine, si anume sa cauti ceea ce iti doresti cu adevarat si sa nu renunti la primul esec. Poti juca si rolul de victima, insa in doze mici. Cu cat te proptesti mai mult in acest rol, cu atat resusesti sa iti tai singur craca de sub picioare.
Nu mai astepta de la ceilalti sa vina sa te ridice, nimeni nu o va face cu adevarat, decat numai tu. Iesi in fata cu resursele pe care le ai, si evita sa evidentiezi contraresursele, pentru ca nu o sa vina nimeni sa te opreasca sau sa iti faca vreo statuie pentru asta ca sa te convinga pe tine de contrariu. Parerea ta despre propria persoana joaca rolul primordial in viata ta. Arata-le oamenilor ca stii cine esti si se va intampla o minune chiar si cu cei care in trecut te-au ajutat sa te ingropi singur. Isi vor schimba atitudinea fata de tine la 180 de grade, si vei putea sa le creezi indoieli despre ceea ce cred ei. Ii vei dezarma si se vor simti obligati sa se retraga din viata ta sau sa isi schimbe atitudinea.
Cred ca atat timp cat exista viata in tine, poti realiza absolut orice. Integreaza-ti teama de noutate si ai incredere in tine. Cand ai curaj sa infrunti ce ti se intampla, simti ca traiesti cu adevarat. Nu te limita doar la a exista. Satisfactia care o vei simti pentru asta este inegalabila.
Personal cred ca exista doua categorii de oameni pe pamant: dumnezei si sfinti. Vrei sa fii un mic dumnezeu in viata ta?
PS: Pentru cei care se identifica in totalitate cu religia crestina, ultima metafora, nu are nimic in comun cu vreo blasfemie (sa invatam sa gandim practic)!
Pingback: david-icke-despre-manipulare
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
interesant!
Nimeni nu traieste in locul nostru….Puterea e la noi…
Asa este. Asa va fi mereu.
As spune multe aici, dar mi-ai raspunde la modul terapeut-pacient si am deja sechele in sensul asta. 🙂 Un articol bun, optimist, cu samburi de adevar si scris cu dublu inteles 🙂
Poti sa te exprimi daca vrei. Accept si alte pareri decat ale mele.
Si nu vreau sa-ti intretin sechelele, asa ca nu iti voi raspunde in acest mod. 🙂
[…] Pingback: exteriorul-reflecta-interioru-alegi-gradina-eden-sau-cazanul-cu-smoala […]
„Exteriorul reflecta interiorul. Alegi Gradina Eden sau Cazanul cu smoala?” acesta este titlul, iar aceasta este penultima fraza cu care inchei tu:”Personal cred ca exista doua categorii de oameni pe pamant: dumnezei si sfinti.” Intrebare: sa inteleg ca Dumnezeu se ocupa de Gradina Eden si …sfintii de…Cazanul cu smoala? Cei cu coarne au fost concediati? 🙂
Este si acesta un punct de vedere. De unde si vorba: „Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii!”
Desi daca te uiti cu atentie, sfarsitul nu este legat in exclusivitate de titlu. Ci prezinta faptul ca poti decide singur pentru tine. Tu esti responsabil de acest lucru, chiar daca uneori este mai comod sa arunci mingea…lui Dumnezeu.
Parerea mea este ca o parte ţine de tine, iar cealaltă parte de…Dumnezeu, sorta, destin sau cum io mai zice. Dacă tu ai gasit modalitatea de a răzbi în viaţă doar pe propriile puteri atunci te felicit. Asta presupune ca eşti în totalitate fericită, deoarece nu cred ca ai fii în stare să îţi faci singură rău, nu?
A-ti asuma toate actiunile, gandurile si ceea ce simti nu iti garanteaza fericirea. Dar iti garanteaza cresterea ta. Si pana sa ajungi sa iti asumi toate astea, trebuie mai intai sa le constientizezi.
Daca tot ai ales sa iti expui parerea la ceea ce scrie aici, domnule „filozof”, te invit sa iti asumi si identitatea. Pentru o mai buna functionare si transparenta a site-ului.
Iti multumesc anticipat!
Între a-ţi decide singur drumul (aşa cum ai zis tu câteva comentarii mai sus) şi a-ţi asuma acţiunile, eu zic că este o diferenţă. În general mi-am asumat actiunile, dar imi pare rău că nu mi-au ieşit întotdeauna aşa cum mi-am dorit, deoarece eu fac parte dintre oamenii care mai dau vina şi pe destin. Trăind în societate, adică printre oameni şi cu ei, nu pot sa nu mai depind si de ei. Şi în padure singur dacă aş fi, tot te poate lovi destinul şi îţi pică o creangă în cap, nu?
Eu identitatea mi-o asum, tu poate vrei să zici să mi-o dezvălui, nu? Dacă îmi explici şi mie importanţa identităţii mele în buna funcţionare a acestui site, atunci ..am să mi-o dezvălui(numai să îmi spui ce anume din identitatea mea este …relevant).
Actiunile tale iti construiesc drumul in viata. Deciziile tale te duc intr-un anumit punct. Si uite cum iti alegi drumul singur singurel.
Daca ai fi singur in padure, intr-adevar, te-ar putea lovi creanga, mai ales daca esti preocupat doar de drumul pe unde calci. Creanga si-ar urma traiectoria. Dar ar fi responsabilitatea ta sa o vezi ca sa o ocolesti.
Faptul ca nu ti-ai scris numele inseamna ca nu ti-ai asumat inca identitatea pe acest site. E acelasi lucru cu a o dezvalui. Antonimul verbului „a dezvalui” este „a ascunde”. Daca nu ai vreun motiv pentru care te-ai ascunde, nu vad de ce nu ne-ai spune cine esti.
Este foarte usor sa scrii in spatele unui monitor fara sa te prezinti. Nu iti trebuie curaj pentru asta.
Numele meu este Florin! Ma bucur să fiu de folos la bunul mers al site-ului!
🙂 Buna Florin. Bine ai venit printre noi!
Să înţeleg că „a asuma” este sinonim cu „a dezvălui”?
In acest context, da.
Bună Geanina! Mă bucur că am venit printre voi!
Nu ştiam că în contexte diferite, cuvintele îşi schimba înţelesul.
Acum stii. Pentru toate e un inceput.
Fara suparare, eu imi pastrez ideea ca este diferenta intre cele doua cuvinte! Sunt de acord cu faptul ca toata viata cat traiesti inveti, dar nu asa pur si simplu ca zici tu, dar pot sa fac o exceptie pentru tine ca sunt pe blogul tau si tu …”comanzi” aici…ca sa ma exprim asa! Nu ma deranjeaza cu nimic! Eu traiesc cu speranta ca ai deschis acest blog in ideea de a ne impartasi din experienta ta si din stiinta ta, dar in acelasi timp sa inveti si sa te perfectionezi si tu la randul tau! 😉 Inca o data Paste fericit! 🙂
Draga Florin, chiar nu este nicio suparare ca alegi sa faci asta. Dar cu toate astea, vreau sa iti explic de ce a-ti asuma identitatea pe acest site este cam acelasi lucru cu a o dezvalui. Tocmai ca este un site, si nu o conferinta la care oamenii sa se vada unii pe altii, a-ti dezvalui identitatea este egal cu a ti-o asuma. Daca ai refuza sa iti dezvalui identitatea cum spui tu inseamna ca ai avea posibilitatea sa te dezici cu usurinta de tot ceea ce ai spus si implicit sa nu iti asumi (sa nu recunoasti ca fiind ale tale) afirmatiie scrise de la calculatorul tau.
Imi place sa ma perfectionez, este adevarat. Si pot sa recunosc fara greutate, cand fac asta cu ajutorul celorlalti.
Paste fericit si tie! 🙂
Ai impresia ca daca mi-am „dezvaluit” identitatea(care apropo, un simplu nume nu inseamna chiar identitatea unui om), nu as putea sa ma dezic cu usurinta de tot ce am zis pe aici? Se dezic oameni pe care ii cunosti de o viata intreaga, dapai noi aici, in spatele unei „identitati” …fictive. Si apoi mai greu poti sa te dezici aici pe site, deoarece conform unui vechi proverb latin: „vorba volant, scripta manent”(nu sunt sigur daca am scris corect, dar din ce imi amintesc parca asa suna)
Ai si tu dreptate, dintr-un anumit punct de vedere.
Iti multumesc, totusi ca ti-ai dezvaluit identitatea. Sau o parte din ea.
Cu placere! Restul de identitate…pe parcursul comentariilor! 😛