De-a lungul timpului, oamenii au acordat o semnificatie deosebita relatiei de cuplu. Au fost chiar perioade in care daca cineva era necasatorit si avea destui ani de existenta in aceasta postura, nu era privit cu ochi buni, iar statutul lui era intr-o oarecare masura, compromis in fata societatii. Asa au luat nastere acele relatii care „functionau” doar pentru a mentine o imagine in fata celorlalti. In realitate erau moarte de multa vreme. Oamenii aceia erau doar niste prizonieri ai institutiei numita casatorie chiar daca mergeau in libertate pe strada.

            Eu de asemenea vreau sa aloc importanta relatiei de cuplu, insa nu in aceeasi directie. Nu despre acest gen de relatii vreau sa scriu in continuare, ci despre relatiile valoroase, creatoare, in care cei doi oameni cresc impreuna. Aceasta crestere (cum am mai scris si in alt articol) nu este un proces simplu. De fapt, daca ai ocazia sa intalnesti o astfel de relatie, nu te gandi ca cei doi oameni nu au facut nimic sa aiba o astfel de relatie sau nu s-au lovit de un aisberg (macar la figurat) niciodata. In opinia mea, in primii ani, e prea devreme sa iti dai seama daca o relatie va ajunge pe fagasul armoniei sau nu. Simpla existenta a doi oameni diferiti (chiar daca ei la inceput au senzatia ca sunt la fel) este un motiv destul de serios ca sa zdruncine uneori ceea ce ii leaga (relatia lor).

              Relatia de cuplu este ca un mic copil: are nevoie sa fie hranita si ingrijita cu multa dragoste, iar pe masura ce timpul trece, apar nevoi noi, care de multe ori clatina echilibrul dintre cei doi (cel putin in momentul aparitiei).  Cu cat cei doi „parinti” sunt mai responsivi in fata acestor nevoi, cu atat acest „copil” va creste mai armonios si va avea cat mai putine „hibe” in viitor. Asadar, cum reactioneaza cele doua personaje ale povestii la aceste noi schimbari determina dinamica ulterioara a cuplului, rezistenta relatiei sau sfarsitul ei. Este absolut normal sa fie asa, iar momentele de criza dintr-o relatie reprezinta o dovada ca acea relatie este inca vie, e in miscare, traieste. Daca cei doi parteneri nu vor fi intimidati de greutatea situatiei prin care trec si care de fapt se datoreaza lor, vor avea satisfactii inzecite dupa ce „apele se linistesc”. Faptul ca au stiut sa gestioneze un moment delicat din relatia lor va aduce beneficii in sensul dezvoltarii proprii ca persoane independente dar mai ales va reprezenta si o caramida in plus la constructia numita „relatie”. Apropierea dintre ei va creste si efectele acestei apropieri nu vor intarzia sa apara. Impreuna, devin mai puternici, se sustin unul pe altul si pot reusi chiar sa mute „muntii din loc” (desi poate parea avangardista aceasta afirmatie, nu e).

              Ai vazut oamenii aceia batrani care au casnicii ale caror numar de ani se calculeaza in decenii? Ma refer la acei mosuleti care spun despre relatia lor: „Nu a fost usor, dar a fost frumos”. Si plus de asta vin cu tot felul de invataminte intelepte chiar si atunci cand nu le ceri si ramai surprins ca se potrivesc in cazul tau (fara ca macar sa le fi relatat povestea ta). Asta inseamna o relatie valoroasa. Experienta de viata este rezultatul final. Dar ca sa ajungi sa o acumulezi, sunt necesare rabdarea, toleranta, sinceritatea, dar neaparat si dragostea. Aici am vrut sa ajung cu ceea ce am scris pana acum.

              Imi place notiunea de a trai intens si cred ca la acest nivel, intensitatea este un ingredient cheie care angreneaza rotitele sistemului. Nivelul intensitatii o hatarasc cei doi parteneri. Si aici este posibil sa existe discrepante intre preferintele unuia sau a celuilalt dar totul devine o provocare pana la urma. Viata poate fi multicolora. Iar noi putem fi niste pictori. De talentul nostru depinde reusita tabloului. Cu cat ne permitem sa folosim mai multe culori, cu atat mai inedit va fi rezultatul. Iar persoanele care au teama de rezultatul acestor combinatii de culori vor fi libere sa aleaga un spectru mai restrans chiar daca asta nu le garanteaza satisfactia.

             Iesind putin din metafore, vreau sa spun ca sentimentele frumoase existente deja intre doi oameni, se vor amplifica si vor da nastere altora noi (iarasi nevoi noi???) si de ce nu, pot aparea si asteptari noi. Ciclul se poate repeta la nesfarsit, dar merita sa traiesti asta. As indrazni chiar sa o numesc aventura vietii in care sunt implicati doi oameni, mai multi neuroni, adrenalina, oxitocina, dopamina si Dumnezeu stie mai ce. E ca un mountain russe. Dar experienta e unica. Ai curaj sa cumperi un bilet?