M-am hotărât să dau viață acestui articol la îndemnul soțului meu iar cu această ocazie vreau să îi mulțumesc pentru că are încredere în mine și în ceea ce fac ca mama sau în meseria pe care o practic. Mă gândesc că poate va fi cuiva de folos cele scrise aici. Bineînțeles, când ai un bebeluș, fără determinare și hotărâre nimic nu este posibil.
Pare greu de crezut dar dezvoltarea și formarea unui om sănătos începe încă din momentul concepției. Acea ființă care prinde contur pe parcursul celor 9 luni este puternic influențată de emotiile și sentimentele mamei. Iar mama este de asemenea influențată de viața pe care o are în cuplu, în familie sau în societate. De aceea, viitoare mamă, vreau să te întreb:
1. Simți armonie în interiorul tău sau mai degrabă acesta seamănă cu un taifun din Thailanda?
2. Cât de puternic te influențează durerea celorlalți din exterior?
3. Știi să dansezi în ploaie?
Înainte să îl am pe Ștefan, care este un copil minunat, vesel și atât de „gânguritor” și le spuneam oamenilor cum doresc să îmi cresc viitorul copil, se uitau cruciș și neîncrezator la mine replicându-mi: „Nu ai cum. Mai vorbim noi, după.” 😀 Și iată-ne după. În continuare doresc să prezint câteva repere care pe mine m-au ajutat și mă ajută în continuare să cresc un bebelus sănătos, armonios, calm.
1. Nu te speria de plânsul copilului tău. Foarte mulți părinți se tem când își aud copilul plângând. În mintea lor succed 1001 de întrebări: „Oare ii e foame? Dar tocmai a mâncat. Oare nu s-a saturat? Oare nu am suficient lapte? Oare trebuie sa îl schimb? Oare îl doare burta? Oare, oare…?” Și după ce își răspund la aceste întrebări și tot nu elucidează misterul pentru care el plânge, intră în panică, se agită și inevitabil transmit această agitație și copilului. Așa că, dragă mamă, dragă tată, de cele mai multe ori copilul poate plânge de foame, de somn, de nevoia de a fi schimbat, de a fi băgat în seamă, de durere sau nu. Poate că nu este niciun motiv din toate astea ci plânge pentru că asta e singura modalitate de a se exprima și de a spune uneori că viața extrauterină nu este atât de ușoară pentru el, că faptul că a intrat deodată în contact cu atâția stimuli poate fi epuizant și pentru un adult câteodată, darămite pentru un copil. Sau poate că s-a încărcat cu stările celor din jur și plângând reușește să se elibereze de ele.
Ofera-i copilului tău spațiu să plângă și acceptă plânsul lui ca pe ceva normal și natural. Ia-l in brate si fii alaturi de el cat are nevoie. Aici vine o întrebare la pachet: tu îți accepți propriul plâns? Pentru că dacă nu o faci, nu ai cum să îl accepți pe al lui. Te invit sa îți rezolvi această problemă în cabinet sau acasă, introspectând și integrând ceea ce ai nevoie pentru a accepta că plânsul este normal în anumite situații.
2. Fii atent(ă) la nevoile copilului tău. După un timp vei învața când plânge de foame, de somn sau că tocmai vrea să fie schimbat.
3. Învață să îi dublezi emoțiile. Ce înseamnă asta? Înseamnă să dai glas la ceea ce crezi că simte el în acel moment. Am observat o calmare miraculoasă când îi spun copilului meu: „Of, ești supărat!” „Te simți rău, te doare burtica.”, „Te simți frustrat pentru că…” Poate tu crezi ca nu înțelege ce spui tu acolo și pe bună dreptate. Poate nu înțelege limba pe care o vorbești dar pricepe tonalitatea și inflexiunile din vocea ta. Adu-ți aminte că vorbele nu sunt decât o mica parte din mesajele pe care le transmitem. Ajută-l pe prichindelul tău să se exprime. Asta îl va ajuta mai târziu să vorbească bine dar și să își comunice în mod corect emoțiile și sentimentele.
4. Dragă mamă, fă tot ce îți stă în putință să îl alăptezi. Optează pentru o hrană naturală și sănătoasă pentru o imunitate bună și un psihic pe măsură. Alăptatul poate fi incomod și destul de greu uneori dacă ții la fizicul tău, dacă ai un program încărcat și trebuie sa pleci des de lângă copil, dacă plecați în parc sau în alte locuri publice. Nu este ușor dar adu-ți aminte că el, copilul tău merita orice sacrificiu. Evita să cazi în capcana de a-i da lapte praf de la început, pentru că te gândești că nu se satura cu laptele tău sau că observi că îți refuza sânul de la naștere. Nu renunța, fă tot ce poți pentru a-l alăpta, chiar dacă vei mai auzi păreri că ar trebui să îi dai și lapte praf. Și crede-mă, sunt o droaie de astfel de păreri. A trebuit să am o voință de fier să nu cedez. Și am reușit numai pentru că eram hotărâtă de la început că vreau să îl alaptez, cu orice preț. Știi ce se întâmplă când îi dai în completare lapte praf? Acesta este mult mai consistent decât laptele matern și bebelușul va cere mai rar să mănânce iar ție nu ți se va mai stimula lactația și implicit vei fi nevoită să renunți la alăptare. Este un lanț vicios.
Vreau să subliniez că alăptarea nu înseamnă doar hrană, alăptarea presupune o apropiere specială între mamă și copil, o legătură care îi uneste și mai mult, iar mama se atasează și mai tare de puiul ei datorită oxitocinei, un hormon care se amplifică în această etapă.
Trebuie sa precizez că admit că există și excepții în care mama din cauza unor probleme de sănătate nu poate alăpta. De asemenea, există și cazuri în care bebelusul refuză sânul mamei din diverse motive, chiar dacă sunt rare.
5. Fii atentă la alimentația ta. Orice mănânci ajunge în lapte și poate crea disconfort bebelușului. De aceea recomand în primele 3 luni regim strict în care trebuie scoase din alimentație fructele, legumele crude, fasolea, mazărea, varza sau prăjelile. Doar în acest fel poți evita colicii bebelușului care sunt foarte violenți pentru el și îi pot perturba somnul sau bunăstarea.
6. Crează o rutină pentru bebeluș. Zilnic este nevoie să repeți anumite ritualuri pentru că bebelușul se simte în siguranță când le învață și știe la ce să se aștepte. Este important să îi stabilești oră fixă de baiță, somn, plimbare. Spune-i atunci când ești nevoit să îi schimbi rutina. Pare absurd dar eu mereu observ o îmbunătățire în comportamentul bebelusului atunci când îi spun ce urmează să se întâmple.
7. Seara, adoarme-ți copilul devreme. Somnul este unul dintre cele mai importante procese în această perioadă pentru că bebelușul are nevoie de mult somn ca să crească. Este greșit sa mergi pe ideea că dacă îl culci mai târziu, va dormi mai mult noaptea. Dimpotriva, dacă îl culci târziu s-ar putea să fie agitat și să se trezească des peste noapte. Ora maximă de culcare nu ar trebui sa depășească orele 21:00. Studiile arată că un somn este cu atât mai odihnitor la bebelusi dar și cei mici cu cât este mai devreme.
8. Lasă-ți copilul să doarmă în pătuțul lui. Nu te gândi că se va sufoca sau că nu va supraviețui fără tine în pat. În realitate, va dormi mult mai bine singur pentru că și pentru bebeluși poate fi stresant să te simtă că te întorci sau că te foiesti. Dacă îl alăptezi, de asemenea poate simți miros de lapte și să vrea să se trezească mai des să mănânce. Personal, eu optez și pentru camera separată dar dacă nu îți permit conditiile, atunci alege măcar un pătuț separat. Mulți părinți se tem să își lase copilul să doarmă singur. Eu însă, cred că fiecare ființă este dotată cu instinctul supraviețuirii și pentru că am o încredere nesfarsită în viață și în natură, nu văd nimic periculos în asta. Bineințeles, există un disconfort și în asta pentru că trebuie să te trezesti în toiul nopții și să mergi până la el în cameră pentru a-l hrăni și apoi să te întorci. Dar orice este benefic cere și sacrificii. Gândește-te că nu va trebui să treci prin momentul în care el se va împotrivi să fie scos din camera ta.
9. Suzeta e buna sau nu? Mulți părinți se întreabă dacă este bine să folosească suzeta sau nu. Personal nu ader la ideea de a o folosi și am să explic și de ce. Eu cred foarte mult în ideea că lucrurile ori sunt, ori nu sunt. Nu îmi plac înlocuitoarele, oricare ar fi ele și așa cred și în cazul suzetei. Dacă Ștefan plânge sau este scâncit, prefer să îl las să plângă. Oamenii se uită mirați câteodată la mine din aceasta cauză, de aceea, eu îi întreb: „Daca voi ați fi morocănoși într-o zi și ar veni cineva care nu v-ar permite să fiți, nu-i așa că v-ar veni să îl luați la bătaie?” Îmi dau dreptate și spun că da. Despre asta este vorba. Am fost obișnuiți să îndulcim lucrurile amare și uite-așa uităm cum ar fi sănătos să trăim durerea, supărarea, tristețea. Și ne trezim mai târziu adulți cu depresii și furii inexplicabile.
10. Fă mișcare cu bebelușul. Chiar dacă nu merge sau încă nu a ajuns la vârsta la care să stea în șezut, este foarte util să faci mișcare cu el. Gimnastica de dimineață este ca o înviorare pentru toată ziua. La picioare, recomand bicicleta iar la mâini, 1,2,3 pe lângă corp, umeri și cap. Ștefan este extrem de bucuros când îi fac și am senzația că numără împreună cu mine.
11. Vorbește-i și joacă-te cu el. După un timp, se va obișnui să îi vorbești, să îi canți și să îi zâmbești. Ca premiu vei primi gângurit și zâmbete voioase. Vei observa și o bucurie imensa când va da cu ochii de tine. Nu este suficient să îl ingrijesti fizic, amintește-ți că ești îndrumatorul lui în viață și acest rol începe încă de la naștere.
Aceste repere te pot ajuta să ai un bebeluș calm, armonios și sănătos iar respectarea lor depinde foarte mult de dezvoltarea ta, voința și hotărârea ta ca părinte.
Pentru copiii de mâine contează părinții de azi! Implică-te în educația responsabilă a copilului tău!
Sursa foto: Ștefan by VideoPrest
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
Nu sunt mamica..dar tind sa cred ca pot confirma!L-am cunoscut pe Stefan si este un copil grozav! Din toate punctele de vedere.
Recunosc ca personalitatea lui, m-a uimit chiar si pe mine. Pentru ca mi-a confirmat ceea ce tu sustii mai sus.
Personaltitatea , emotiile si sentimentele mamei sunt esentiale pentru embrionul de azi, nou nascutul de maine!
Multumesc pentru informatii, chiar sunt pretioase si -ti doresc crestere minunata , continuare!
Apropo, imi era dor sa te citesc!
Mai trebuie updatat la ziua de azi.
1% din alimentatia mamei influenteaza laptele matern si asta doar la nivel de macro nutrienti. Rezulta ca daca mama face greva foamei pentru o zi, laptele tot va avea o compozitie bogata pentru bebe.
Iar colicii nu se transmit prin lapte. Sotia mea nu a tinut niciun fel de regim alimentar, ba dimpotriva, foarte multe legume si fructe proaspete, iar bebe nu a avut colici.
Sunt de acord in mare parte cu practicile dvs. mai putin cea cu lasatul copilului sa planga ca asa trebuie. Oare dvs daca plangeti, nu v-ar placea sa va ia cineva in brate si sa va aline?
Sunt curioasa pe ce va bazati cand spuneti ca doar 1% din alimentatia mamei influenteaza compozitia laptelui. Daca aveti surse, atunci poate le impartasiti aici si pentru cei interesati. Doctorii pe care i-am auzit vorbind despre asta au spus ca orice mananca mama se transmite in lapte. Dar sunt deschisa si la alte variante daca exista argumente.
Exista un segmet foarte mic de cazuri in care copiii nu fac colici indiferent de alimentatia mamei si va puteti convinge stand de vorba si cu alte mamici, nu doar sotia dvs. Dar procentul e foarte mic. In plus, colicii nu se datoreaza doar alimentatiei ci si modului de atasare la san, astfel incat sa se evite inghitirea aerului. Personal am tinut acel regim doar pana la 2 luni. Copilul meu nu a facut colici, dar daca am experimentat fie si doar odata un fruct, am observat schimbare in comportamentul lui.
Cat despre plans, am vazut ca multa lume intelege asa ca dvs asa ca tin sa clarific. Daca ii permit copilului meu sa planga asta nu inseamna ca nu stau alaturi de el ci inseamna ca nu ma agit, raman calma chiar daca voi continua sa ii vorbesc sau sa il mangai. Am simtit de fiecare data cand copilul meu avea nevoie sa planga pentru ca aceea era nevoia lui din acel moment sau ca plangea pentru a-mi transmite ca are o alta nevoie sau vreo durere. Cred ca fiecare mama ar simti daca s-ar simti sigura pe sine si ar avea incredere in aptitudinile ei de mama.
Uitandu-ma pe netul romanesc iata ca am nimerit pe saitul dvs..
Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de
calitatea articolelor de pe acest sait si va urez cat
mai mult succes!