Despre pretul platit de consumatorii de proteina animala (sau sindromul vacii nebune) (1)

Oamenii de stiinta si nu doar ei, stiu (desi nu e de ajuns sa stie) ca in componenta unei teorii, de-a lungul timpului apar o serie de modificari. Aceste modificari determina urmatoarea structura: teza – antiteza – sinteza. Cineva face o afirmatie, aduce argumente si dovezi care sa ii sustina afirmatia. Aceasta afirmatie se numeste teza. Ea este valida pana cand apare o alta afirmatie bazata pe noi dovezi si poate noi experimente desfasurate in laborator care o contesta pe prima. Pana cand cea din urma afirmatie este validata, ea poarta numele de antiteza. Apoi se sintetizeaza concluziile si daca noua teorie este acceptata, ceea ce se numea initial antiteza se transforma in teza principala. Si acest proces se reia ori de cate ori apare o modificare in aceasta directie.

Dar te-ai intrebat cat de usor accepta oamenii noua teza? Daca ai fi crezut ca dogmaticii se afla doar in randul religiei, ei bine e timpul sa afli ca dogmatici exista in orice domeniu. Oamenii acestia incorporeaza atat de intens o idee sau mai multe, incat devine dureros in momentul in care e necesar sa renunte la ele deoarece nu mai corespund realitatii. Realitatea este  in continua miscare, realitatea nu tine seama de anxietatea pe care noi o traim cand suntem nevoiti sa acceptam absenta controlului. Ea este asemenea nisipului din clepsidra, curge, indiferent daca noi suntem sau nu de fata. De fapt, comparatia nu este intamplatoare. Realitatea este in continua miscare sub presiunea timpului. Timpul se scurge dupa legile lui invariabile si aduce dupa sine schimbare, schimbare pe care Darwin a sintetizat-o in conceptul de evolutie.

M-am delectat de curand cu un articol foarte bun pe o tema de neurostiinte. Se pare ca mult timp, oamenii au crezut ca nu se pot crea infectii la nivelul creierului deoarece acolo nu pot patrunde microorganisme care sa conduca la acest proces, refuzand sa accepte ca ceea ce produceau infectiile erau doar niste celule. Dupa ce s-au convins de acest aspect, in continuare se credea ca structura unei proteine se poate schimba doar in prezenta unui acid nucleic. Astfel, spuneau ca informatia genetica se transmite unidirectional (intr-un singur sens) ADN – ARN – proteina. In cuvinte simple, acest lucru inseamna ca informatia genetica era preluata de mARN (acid ribonucleic mesager) de la ADN (acid dezoxiribonucleic) si transmisa (prin procesul de transcriptie) catre proteina. Multa vreme a fost de neconceput reversul acestui proces, considerandu-se ca informatia poate pleca doar de la ADN si si apoi fiind inscrisa in proteina si niciodata de la proteina spre ADN. Cel care a evidentiat aceasta teza a fost Francis Crick (cel care a descoperit si structura ADN-ului). Oamenilor de stiinta din acele timpuri le-a fost foarte greu sa modifice aceasta teorie care era atat de adanc impamantenita in adeptii dogmei centrale ale biologiei moleculare.

Dar in 1970 s-a dovedit ceea ce era evident si ceea ce nimeni nu mai putea contesta: reversibilitatea procesului de transcriptie. Informatia este preluata de la proteina prin mARN si inscrisa in ADN, iar acest proces se numeste revers-transcriere. Procesul se desfasoara prin participarea unei enzime numite revers-transcriptaza.

Asa cum spuneam si mai devreme, multa vreme s-a crezut ca structura unei proteine se poate schimba doar in prezenta unuia dintre acizii nucleici. In absenta acestora, ea nu poate suferi modificari si implicit nu se pot produce infectii. Ei bine, se pare ca nici aceasta idee nu este adevarata. O simpla molecula proteica poate schimba structura alteia, aminoacizii din componenta ei ramanand in aceeasi ordine dar schimbandu-se asezarea spatiala. O sa intrebi: Ce mare lucru? Pai este, pentru ca daca inainte oamenii erau convinsi ca o proteina conduce catre o infectie doar in prezenta acizilor nucleici, acum acest adevar a fost contestat prin toate aceste argumente. Doar simpla modificare a asezarii spatiale ale aminoacizilor conduc catre infectii si stii cine are cel mai mult de suferit? Chiar sistemul nervos central (SNC) iar acest lucru are repercursiuni grave, conducand catre dementa, deteriorarea memoriei, distorionarea senzatiilor si in timp chiar catre moarte. Aceste proteine modificate care „contagiaza” si pe suratele ei sanatoase, se numesc prioni si fac ravagii si in randul materiei cenusii (cea care produce celulele gliale responsabile atat de sustinerea si hranirea neuronilor cat si de reglarea transferului informatiilor dintre neuroni) conferindu-i un aspect spongios, asemenea unui buret, de unde si denumirea de spongioform.

Din pacate, nu s-a inventat inca medicatie pentru aceste afectiuni produse de prioni dar inca se lucreaza la acest lucru.

Daca vrei sa afli mai multe informatii despre acesti prioni, despre bolile pe care le provoaca in randul animalelor si in randul oamenilor, dar si despre modul de transmitere a acestor protoni cu actiune fatala poti intra aici. Te asigur ca informatiile despre modul de transmitere sunt inedite. Mai ales ca aduce in discutie un ritual vechi care se baza pe canibalism, dar nu orice fel de canibalism. Iti vine sa crezi ca in Papua Noua Guinee existau oameni care in cadrul unui ritual mancau cadavre ale semenilor lor pentru ca ei credeau ca in acest fel ii readuc printre ei pe cei care au trecut in nefiinta?

Va urma…