Despre marea provocare a vietii si micile mari daruri ale ei

“Nimic si nimeni nu-i perfect” a devenit un slogan atat de raspandit, incat si-a pierdut din valoare. Daca stau sa analizez, da! are o greutate foarte mare aceasta expresie. E adevarata si nu e. Ce inseamna „perfect” pana la urma? Eu inteleg prin „a fi perfect”, a fi la locul potrivit, la timpul potrivit, facand ce altceva? Te-ai prins! Facand ceva potrivit. Insa acest lucru, probabilistic vorbind, este foarte greu, si daca se intampla, probabilitatea ca toate aceste 3 variabile sa se intersecteze mereu la o singura persoana, este foarte mica. In plus, daca ma gandesc mai bine, pot sa spun ca ceea ce e potrivit pentru o persoana ar putea fi nepotrivit pentru o alta. Si ajung de unde am plecat : „Nimic si nimeni nu-i perfect”. Asta inseamna ca traim intr-o lume imprevizibila, si de ce nu intr-un timp care este cum altfel, decat imprevizibil.

            Facand referire la modul de dezvoltare a unui om, sansele ca aceasta dezvoltare, de cand se naste si pana la maturitate sa fie complet armonioasa sunt foarte mici. Asta inseamna ca uneori un copil poate avea un echilibru perfect in viata sa, dar in urmatoarea secunda, acest echilibru sa dispara.

            Poate ca te intrebi unde vreau sa ajung. Ei bine, vreau sa lansez urmatoarea provocare (apropo de „adevar si provocare”): Vreau sa te intreb cat de armonioasa a fost copilaria ta? Cat de mult te afecteaza in prezent dizarmoniile pe care le-ai trait pe cand erai copil si nu erai in masura sa discerni cat de corect sau nu se poarta adultii cei mai importanti din viata ta cu tine? Te plangi si te victimizezi adesea de lucrurile astea? Atunci lasa-ma sa iti dau o veste nu prea buna: Istoria a fost scrisa. Nu mai poti schimba nimic din ce s-a intamplat in trecut. Cum se spune? Zarurile au fost aruncate. Insa am si o veste buna, nu te bosumfla: poti sa schimbi ceva! Vrei sa stii ce? Perceptia ta despre ce s-a intamplat. Dorinta ta de a te impaca, de a-ti integra trecutul poate face minuni, sa stii.

Aud adesea oameni care se plang de viata lor, de ce li se intampla, si inclusiv de tara in care traiesc. Pentru acesti oameni am o intrebare: ce au facut ca sa se schimbe viata lor? Nimic? atunci nimic diferit se va intampla.

Si vreau sa iti mai spun ceva. Nu inseamna nimic daca te-ai nascut frumos sau frumoasa, bogat(a), inteligent(a), cu niste parinti superbi si niste ursitoare binevoitoare care ti-au presarat viata cu lapte si miere. Nu! Nu asta este marea provocare a vietii. Marea provocare a vietii este sa nu fi avut toate astea si totusi sa te califici in marea finala a invingatorilor. Sa alegi sa iti scrii singur propria istorie este un act de mare responsabilitate dar si satisfactia este pe masura. Sa alegi sa nu mai dai vina pe altii sau pe viata, inseamna pur si simplu sa cresti.

Boris Cyrulnik este cel care a scris despre rezilienta. Rezilienta este un termen din fizica si reprezinta proprietatea metalelor sau aliajelor de a rezista la socuri. Boris a transferat acest termen in psihologie si implicit inseamna capacitatea unui om de a rezista la socuri si de a duce o viata normala in ciuda evenimentului traumatizant prin care a trecut. In cartea lui, „O minunata nefericire”, da exemplul celor care au supravietuit marelui Holocaust, si de asemenea explica mai pe larg acest termen si factorii care il influenteaza.

Esenta acestui articol consta in ideea de a nu renunta in momentul cand te confrunti cu diverse dezamagiri, neimpliniri, evenimente traumatizante. Ridica-te si mergi mai departe. Vei vedea ca poti culege multe beneficii din toate cate ti se intampla. De multe ori, Universul ne conduce pe calea noastra, insa pentru ca suntem prea mici (vezi articolul precedent), nu vedem asta, decat la sfarsitul drumului.

            Cu toate astea, este important sa stii sa primesti si lucrurile mai putin placute. Sa inveti sa le iei si sa le accepti asa cum sunt, pentru ca ele nu sunt altceva decat capitole din cartea dezvoltarii tale ca persoana. Multumeste-i prietenului care te-a dezamagit, pentru ca ti-a aratat si aceasta posibilitate in aceasta viata pe care o ai, si totodata ti-a dat sansa sa cresti. Fara sa traiesti aceasta dezamagire poate ca erai mai gol, mai putin, si tu nici macar nu stiai asta. Acum experienta ta s-a largit, si asta confera posibilitatea de a-ti largi si orizonturile. Ei cum ti se pare? Nu-i asa ca viata e minunata ?