Stii ce se intampla cu creierul tau cand este indragostit? Stiai ca s-a constatat ca tiparele cerebrale sunt aceleasi la toate persoanele indragostite? Observatiile acestea apartin unor neurobiologi britanici (mai exact Andreas Bartels si Semir Zeki). In urma unui experiment s-a putut observa ca in timp ce subiectii priveau o fotografie cu persoana de care erau indragostiti (de precizat ca nu era o singura persoana pentru toti ) tiparele cerebrale aratau exact la fel, indiferent de sex.
Zona care era intensiv activata continea receptori pentru dopamina. Dopamina este un neurotransmitator responsabil de bunastare, placere si motivatie. Persoanele care detin receptori dopaminergici in masura mai mica simt nevoia sa intre in contact in mod repetat cu obiectul ce stimuleaza descarcarea dopaminei. In acest fel, apare dependenta.
Ca sa nu mai spun ca substanta feniletilamina (amfetamina naturala) „traieste” apogeul succesului in aceasta perioada, avand rolul de a stimula energia, tonusul. De exemplu,chiar daca nu ai dormit o perioada consistenta de timp si nici nu te-ai hranit, te simti energic si plin de viata. Acest lucru se intampla pentru ca feniletilamina accelereaza conexiunile dintre celule, iar mintea ta ramane limpede. De asemenea, norepinefrina este la ea acasa. Ea favorizeaza cresterea presiunii sangvinice si a pulsului si focuseaza atentia in mod optim, asupra persoanei iubite, in mod evident!
Datorita acestor asemanari dintre creiere, e lesne de inteles de ce doi oameni cand sunt in faza de indragostire au senzatia ca cel din fata lui este exact ca el (suflete pereche, poate), ca altcineva nu ar fi in niciun caz mai potrivit, simt ca nu se vor certa niciodata (certurile sunt de moment si oricum nu au nicio importanta, poate doar fac impacarea mai dulce), ca sunt facuti unul pentru altul, si mai mult, uneori se inteleg din priviri. Le plac aceleasi lucruri, reactioneaza la fel, au nevoi comune, credinte comune (daca nu au, e o intamplare desigur! Si oricum asta e singura diferenta, care paleste in fata atator asemanari). Pe scurt, la nivel psihologic traiesc in simbioza. Ce se intampla dupa ce simbioza incepe sa se disipe, e un pic mai dureros si nu multe cupluri rezista acestei crize. Dar nu insist pe aceasta directie, pentru ca nu face subiectul acestui articol (poate voi reveni intr-un articol viitor).
Vrei sa iti mai spun ceva? Se pare ca aceeasi zona din creier, activa in faza indragostirii, prezinta aceeasi intensitate si in cazul dependentilor de droguri si nu numai. Dependenta poate fi legata de tigari, cafea, substante nocive, jocuri de noroc, internet.
Daca ne gandim mai bine, putem intelege din acest punct de vedere, comportamentul dependentului de droguri. El sacrifica dragostea familiei si a prietenilor in favoarea acestora din urma. Oare putem asocia acest lucru cu un deficit de iubire din viata respectivei persoane? Eu cred ca da. Daca te afli intr-una dintre situatiile de acest gen, poate ca nu te poti ajuta singur, insa constientizarea rolului pe care il joci te poate indruma spre cineva care sa te ajute in acest sens.
Una peste alta, mi se pare fascinanta functionalitatea creierului. Desi cu totii suntem diferiti, in anumite momente, activitatea cerebrala poate apropia doi oameni pana la fuziune. E adevarat ca exista si latura distructiva a acestui aspect, cum ar fi in cazul dependentelor nocive pe care le-am enumerat mai sus. Dar tot mi se pare minunata structura umana. Cu atat mai mult, cu cat, alte fiinte, in afara omului, nu au privilegiul de a se indragosti. So, are you falling in love?
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
[…] pingback: some-love-drugs-and-facebook Rate this: Share this:ShareEmailFacebookTwitterLike this:LikeBe the first to like this post. […]
Extrem de interesant studiul. Poate dacă ar fi să glumesc aş spune că : „Privind din această perspectivă – este mai uşor de înţeles sacrificiul Julietei sau al lui Romeo 🙂 Poate că infidelii sunt în fapt dependenţi de această primă fază. ” Mă gândesc că în felul acesta a fost creat omul. Aşa cum la alte specii de animale sau flori exista mirosuri care atrag, poate pe noi starea asta ne face să ne găsim perechea. Pentru că dacă n-ai simţi dependenţa de cealaltă persoană, poate nu s-ar naşte familiile…
Exact asa cred si eu. Acesta e mecanismul…natura inca functioneaza perfect 🙂