Dacă viața e un joc, cine vrea să se joace? (Importanța relațiilor familiale în dezvoltarea personală)

Importanța relațiilor familiale în dezvoltarea personală

Mi-aduc aminte de câteva grupuri de dezvoltare personală la care am participat în timpul facultății și pe perioada masterului. Metoda de lucru era psihodrama și pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenul am să explic prin câteva exemple în ce constă. 

Sursa foto: http://www.la-psiholog.ro

În primul rând trebuie să menționez că fondatorul care a pus bazele acestei metode de psihoterapie se numește Jacob L. Moreno alături de soția sa Zerka Moreno. Fără a da definiția din carte, pentru că am o presimțire dragă cititorule că ești mai mult interesat de noțiunea concretă decât de teorie, am să povestesc pe scurt atât cât îmi permite etica ce se întâmplă la aceste grupuri. Mie mi se părea fascinant și sper să îți capteze și ție atenția deși atunci când asiști e altceva și poți înțelege și transpune esența mult mai bine.

Sursa foto: http://www.hetel.ro

Pentru că articolul se axează pe temă familiei am să descriu cum poți experimenta dinamica propriei familii ajutat fiind de alții decât membrii acesteia. Participantul direct alege câte o persoană care să reprezinte fiecare membru al familiei sale. Asta ai să spui că e simplu și da, ai dreptate. Ei bine, partea interesantă constă în faptul că el îi așează exact conform ierarhiilor relaționale și îi raportează față de el însuși în funcție de rolul pe care îl joacă față de fiecare.

Dacă era pe post de mediator într-o relație, de exemplu era mediator între fratele cel mic și un părinte el se așeza la mijloc, între aceștia doi; dacă era victimă în familia sa își alegea un loc care să îi reprezinte rolul de victimă și neputința; dacă rolul său era să susțină emoțional familia își asuma diverse greutăți din partea acestora și asta chiar la propriu pentru a simți cât mai bine rolul pe care și-l asumă și pentru a experimenta consecințele acestuia, folosindu-se de corpul său (mi-aduc aminte că la un grup am ținut o colegă pe picior cam o oră și ceva până când corpul meu după ce îmi transmitea în mod repetat că nu mai poate a cedat a€“ atunci am învățat că trebuie să mă opresc atunci când nu mai pot pentru că datoria pe care o am este în primul rând față de mine și integritatea mea și abia apoi față de ceilalți). 

Sursa foto: http://www.avantaje.ro

La astfel de grupuri afli ce s-ar putea întâmpla dacă ai spune ceva sau altceva, afli ce strategii să folosești pentru a obține o confirmare a libertății (eliberare) din partea unui părinte sau a unui frate cu care ai o relație de dependență. Aici afli că mama ta nu va muri dacă îi vei spune cât de mult te-a făcut să suferi când erai mic, aici afli că pământul încă se va mai roti chiar și după ce te vei elibera de strânsoarea fratelui mai mare, aici afli că puteai foarte bine să decizi singur pentru tine și că deciziile care îți privesc viața ta directă trebuie să le iei singur fără a te simți vinovat dacă ceilalți membri afirmă că sunt afectați de acestea. Pe scurt aici afli că ai voie să devii adult iar în plan emoțional, îți câștigi independența și libertatea. Aici înveți să comunici și altfel decât agresiv și să îți asumi ceea ce simți fără să dai vina pe ceilalți pentru suferința ta. 

 Poate te întrebi care este sensul acestor toate câte se întâmplau, având în vedere că nu schimbă la propriu dinamica familiei celui care experimentează astfel de grupuri și ceea ce se întâmplă este doar o simulare. Ei bine, ceva se schimbă. Și știi ce anume? Ai ghicit, așa este. Se schimbă ceva în interiorul persoanei. Are o altă perspectivă și câștiga curaj să fie el însuși chiar și în față alor săi. Fie că era vorba de un tată intransigent, de o mamă dependentă de alcool sau suferindă de schizofrenie, aici la aceste grupuri înveți să trăiești. Înveți să gestionezi amalgamul de așteptări, nevoi, dezamăgiri, pierderi și lucruri minunate care uneori te copleșeau. Înveți ce este bun pentru tine și ceea ce nu îți mai folosește. Este ca o curățenie de toamnă în care sortezi hainele care le mai porți și le îndepărtezi din dulap pe cele care nu îți mai trebuiesc dar care continuă să îți ocupe spațiul pe care l-ai putea folosi în alte scopuri mai productive. Bineînteles, nu era ușor. Trebuia să ai o deschidere și așa cum spune și sloganul acestui blog, să ai curaj să te privești în oglindă. Puteai afla lucruri foarte puțin plăcute  despre tine și atunci dacă nu aveai tăria să le accepți, se prăbușea întreaga ta lume. Pentru această tărie cred că este necesar să înțelegi că lumea întreagă nu e făcută doar din bine și fiecare lucru are cel puțin două fațete așa că îți poți da voie să le ai și tu. Dacă erai furios, acest lucru nu te definea pentru că știai că poți fi și blând. Dacă urai pe cineva, nici asta nu te definea pentru că era atâta lume pe care o iubeai. De aceea am tot zis prin articolele precedente că e bine să accepți și latură întunecată din tine, pentru a crește în adevăratul sens al cuvântului. Atunci când faci tot ce poți pentru o ascunde de ține și de ceilalți, cei din exterior vor specula nesiguranța ta și ți-o vor aduce din nou și din nou în față. Lucrul acesta te va chinui pentru că tu erai ferm convins că nu deții nicio latură întunecată și vei pierde energie prețioasă. Energia aceasta o puteai folosi în scopuri creative care te-ar ajuta să crești dar tu ce faci? Alegi să o irosești pentru a le demonstra celorlalți că tu ești doar alb și niciodată negru (și totuși, ai remarcat și tu cât de frumoase sunt mulatrele? 🙂 )

Revenind la dinamica familială, dinamica e în continuă mișcare, doar de asta se numește dinamică. Cineva face ceva la capătul lui de relație, celălalt primește acel ceva și poate oferi altceva în schimb. Îmi vine să spun că în familie suntem ca niște piese pe o tablă de șah. Fiecare piesă mutată determină acțiunea altei piese. Deja când cea din urmă s-a mutat, urmează alta care îi determină mișcarea și tot așa. Fiecare acțiune a noastră determină o schimbare în familia noastră. În mod permanent se crează noi așteptări, noi satisfacții și noi dezamăgiri. Dar cum gestionăm toate astea? Suntem legați unii de alții mai mult sau mai puțin, ca într-o constelație…familială. Ne determinăm unii pe alții și ne angrenăm reciproc în procese permanente de schimbare. Uneori această schimbare este cea dorită de membrii familiei, altădată nu. Cert este că odată cu aceste schimbări nu nu mai suntem niciodată aceeași pentru că în interiorul nostru se produc alte schimbări determinate de impactul sufletesc pe care îl avem în fiecare moment când ne raportăm unii la alții.

Sursa foto: http://www.feminis.ro

La acest nivel grupul este și mai valoros pentru că poți experimenta în siguranță fiind ce se întâmplă dacă reacționezi într-un fel sau altul, ce pierzi dacă te încăpățânezi să rămâi într-o relație toxică și să o întreții.

 Astfel, din fiecare relație din viața noastră putem învăța și mai ales crește din punct de vedere spiritual. Fiecare relație ne ajută să fim mai aproape de noi înșine însă nu fără a depune un efort…considerabil. Dar satisfacția ulterioară este inegalabilă.