Exista momente in viata cand oamenii se simt abandonati de noroc, tristi, dezamagiti, neincrezatori in fortele proprii. Si poate ca nu erau asa cu ceva timp in urma. Insa s-au confruntat cu diverse evenimente nefaste pentru ei si au ajuns sa transforme aceste stari efemere in unele permanente. Unii dintre ei au uitat pur si simplu sa zambeasca. Sunt coplesiti de ceea ce li s-au intamplat iar lucrul acesta ii impiedica sa traiasca prezentul, sa se bucure de ce e nou. Efectiv nu isi acorda sansa de a schimba aceste stari distructive atat pentru ceilalti din jur, dar mai ales pentru sufletele lor.

            Cercetarile recente  au aratat ca postura corpului are o influenta majora in atitudinea si starea psihica pe care o avem la un moment dat. Stand cocosat nu te poti simti mai demn, alegand sa te incrunti, nu vei simti fericire sau macar satisfactie, seriozitatea pe care o afisezi nu te va ajuta sa fii mai vesel, si lista poate continua.
La un nivel mai avansat, atunci cand iti repeti de cate ori ai ocazia ca esti bun de nimic, corpul tau preia informatia si o transmite prin gesturi specifice (comunicarea nonverbala). Desi poate nu ai spus nimanui cu voce tare ca tu esti bun de nimic, e cel mai posibil ca sa o faca in locul tau, corpul. Astfel, se creaza o reactie in lant: tu iti spui ca nu esti bun de nimic, corpul tau comunica acest lucru in jur, inconstientul celorlalti recepteaza mesajul, si se raporteaza fata de tine ca atare. In acest mod poti pica un examen oral, poti esua la un interviu, poti sa ramai fara persoane dragi in jurul tau si toate astea fara sa stii de ce. Doar tu nu ai spus nimanui ca te consideri bun de nimic. Insa aceste evenimente sunt menite sa iti confirme ipoteza: Esti bun de nimic!
Urmeaza discutia cu sine: „Am spus eu doar ca nu sunt bun de nimic. Nici macar un amarat de examen nu il pot lua cu o nota respectabila; in conditiile astea cine m-ar angaja? Iar prietenii? De ce ar prefera prietenii un om atat de inutil, insipid, bun de nimic? De cand ma stiu, nu sunt in stare de nimic. Oare cui foloseste viata mea?”
Daca ai un astfel de monolog inseamna ca ai ajuns sa traiesti ceea ce se numeste inutilitate si in alte conditii victimizare. Sa stii insa, ca tu esti cel(cea) care a ales sa o traiasca. Esti responsabil de ceea ce ti se intampla, oricat de dureros ar fi asta pentru tine. Da! Poate fi dureros sa afli acest lucru, dar poate fi si sansa ta de a creste daca iti doresti acest lucru cu adevarat. De aceea, daca ti se pare ca scenariul tau de viata seamana cu ceea ce am descris mai sus, poate ca nu e o intamplare ca ai ajuns pe acest blog si culmea, sa citesti exact acest articol. Considera ca Universul te duce in directia corecta si baga de seama: Tu si numai tu esti responsabil de viata ta si de ceea ce traiesti. Cand vei alege sa schimbi ceva in interiorul tau, vei avea o sansa la viata adevarata.
Pentru ca asa cum ideea pe care ti-o repeti, ca esti bun de nimic se perpetueaza in viata ta, ideea cu care ai inlocui-o s-ar perpetua in acelasi mod. Si vestea cea buna pentru tine este ca tu esti omul care alege urmatoarea idee, si implicit responsabilitatea iti revine in acest sens. Cineva spunea ca pentru ca o idee sa iti intre in inconstient ar trebui sa o repeti zilnic timp de 30 zile. Eu as zice ca aceasta cifra este variabila (mai mica sau mai mare) in functie de fiecare persoana in parte. Tu poti sa incerci si sa vezi pe pielea ta care cifra ti se potriveste.
Asadar, de azi incepand, poti sa iti spui ca esti o persoana placuta si chiar haioasa uneori. Si vezi ce iese. Personal, nu iti pot garanta nimic, dar in fond, nu vei avea nimic de pierdut daca vei incerca. Si nu te astepta sa ai rezultate imediate. E necesar prima data sa ajungi sa crezi in ceea ce spui si apoi te invit sa observi reactia celor din jur fata de tine.
Pentru femei mai am un truc. Fetelor daca va simtiti parasite de increderea in voi, poate ca ar trebui sa va uitati mai atente in dulapul de incaltaminte. Priviti cu atentie si vedeti cate incaltaminte cu toc inalt aveti? Mai multi balerini? Incercati sa priviti lumea de undeva mai sus (a nu se intelege „cu nasul pe sus”) si veti vedea ca purtand o incaltaminte mai inalta, veti fi obligate sa adoptati o tinuta (spatele drept, privirea inainte, etc). Simplul fapt de a sta pe varfuri poate sugera nevoia de ascensiune si poate activa implicit resursele necesare in acest sens. Si ca o reactie in lant, succesele generate de folosirea resurselor creatoare pot stimula increderea in sine.
Iar pentru femeile care au in personalitatea lor o nota masculina mai accentuata si doresc sa isi cultive feminitatea si anumite gesturi feminine pot incepe prin a purta fusta. La fel ca la pantofi, aceasta haina determina o anumita atitudine si tinuta.
Poate ca de cele mai multe ori nu suntem constienti de importanta posturii corpului nostru sau de propriile ganduri, insa daca vom dori sa schimbam ceva in viata noastra este necesar sa fim constienti de toate acestea.
Apropo, eu sunt o persoana minunata si am o viata plina de satisfactii. Tu cum esti?

SERVICII

DATE DE CONTACT

  • 0742298577

  • cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com

  • Bucuresti,  Romania

PROGRAM CABINET

Luni – Vineri 12:00 – 20:00
Sambata 10:00 – 15:00
Duminica Inchis