Ea este o femeie frumoasa, desteapta si o prezenta incantatoare. Nu este chiar prototipul de printesa din povesti, insa asta nu o face mai putin incantatoare. Viseaza ca intr-o zi va veni Fat-Frumos calare pe un cal alb (in zilele noastre, intr-un frumos Audi Q7). Dupa lungi asteptari, apare si Fat-Frumos. Nu pe un cal alb si nici la volanul unui Q7. Isi face aparitia pe o bicicleta DHS, Mountain Bike, cu suspensii si tot tacamul. Ea face abstractie de acest amanunt, care in definitiv nu are nicio importanta. Nici faptul ca in visele ei, el aparea ca fiind blond nu mai conteaza pentru ca acum el este brunet (si nu pentru ca s-a vopsit) dar totusi il place si asa. Nici ea nu este printesa blonda din visele lui. Dar, se indragostesc nebuneste unul de celalalt. El o urca pe bicicleta lui si o duce pe un taram unde isi pot trai povestea de iubire. La inceput, nu au nici casa (desi in povestile lui Slavici, Fat-Frumos are trei palate) dar nici asta nu mai conteaza. El ii promite ca va rezolva problema, tocmai are un interviu la IBM Romania, si are toate sansele sa obtina acest job. Si intr-adevar il obtine.
El este atat de dragut si atent, o surprinde mereu, ii face surprize, o copleseste cu tot felul de atentii, lucruri ce o inspira pe ea sa faca la fel si sa ii daruiasca ceea ce are mai bun. E clar ca flacara din aceasta relatie depaseste de mult timp amploarea unui incendiu.
In acest fel isi traiesc povestea de iubire si o perioada de timp sunt de nedespartit. Daca nu ar exista serviciul asta, fir-ar sa fie!
Mai tarziu, se hotarasc sa isi cumpere o casa, dar neavand capitalul necesar se hotarasc sa apeleze la o solutie tot mai populara in secolul nostru: credit bancar. Hotarasc sa faca predictii despre ce se va intampla in urmatorii 30 ani si fac un credit ipotecar. Ei cred ca pot controla viitorul. Stiu ca se vor iubi toata viata (o alta idee este de neconceput) si ca vor putea sa sustina timp de 30 ani rata la banca. Zis si facut. Apoi apare si rodul iubirii lor: un copil.
Job-ul lui il solicita din ce in ce mai mult, vine acasa obosit si stresat. Nu mai poate fi ca pe vremuri, nu mai are energia necesara sa ii daruiasca ei atatea atentii pe care i le daruia la inceput. Ea se simte neglijata si dupa ce ii spune de nenumarate ori ca isi doreste sa fie ca la inceput, fara sa obtina vreun rezultat, dezarmeaza. Si ea se simte obosita, copilul lor ii rapeste o mare parte din timp si energie.
Ieri, ei au implinit 5 ani de casnicie. Asa ca ea s-a gandit sa il astepte acasa, pregatindu-i o cina romantica in cele mai mici detalii si tocmai i-a pregatit felul lui preferat de mancare. El vine acasa si este foarte surprins. Dar nu de cina, ci pentru ca nu stia motivul ei. Uitase. Nu se mai gandise de foarte mult timp la ea, la ei, la relatia lor. Grijile ii modelase fruntea si ii arcuise sprancenele. In fiecare zi, si ea si el alergau. Pentru a indeplini toate atributiile. De parinti, de angajati, de datornici ai bancii. Uitase cum este sa se bucure de aparitia unei raze de soare dimineata, prin draperia de calitate superioara luata de la Home Design Mall, de cafeaua aburinda care la inceput o savurau impreuna in balcon delectandu-se cu minunea de concert oferita de gratioasele pasari care le populau copacii verzi din fata blocului. Uitase sa se surprinda unul pe celalalt. Uitase sa fie copii.
Intr-o relatie de cuplu, a sti sa te bucuri si sa daruiesti cu sufletul unui copil sunt lucruri esentiale. Indraznesc sa spun ca fara acestea, relatia amoroasa se va indrepta spre taramuri presarate de suferinta. Taramuri care traversate prea des vor macina sentimentele pozitive din acea relatie si implicit vor conduce catre sfarsitul ei.
Personal, eu nu pot concepe aceasta viata fara copii. Si ma refer atat la copiii fizici din aceasta lume cat si la starea de copil prezenta in fiecare persoana cu un psihic sanatos, echilibrat, armonios.
Stiu ca responsabilitatile cotidiene te pot incrancena uneori pana la epuizare. Insa trebuie sa stii ca ele nu sunt viata ta. Ci doar un aspect din aceasta. Asa ca, daca si tu te regasesti in aceste randuri, te invit sa iei distanta fata de toate acestea si privindu-le de la distanta, vei vedea ca nu le vei mai percepe atat de apasatoare si atat de greu de rezolvat. Vei avea , in acest fel, energie si pentru restul activitatilor din viata ta, inclusiv pentru iubitul/iubita ta.
Toata lumea sau cei mai multi oameni viseaza sa ramana cu partenerul de viata pentru totdeauna. Dar cati dintre acesti oameni sunt constienti ca pentru a mentine relatia si pentru ca aceasta relatie sa creasca trebuie hranita? Se trezesc la un moment dat ca nu mai au demult ceea ce aveau la inceput, ca acea flacara ce i-a infierbantat si incalzit vreme indelungata nu mai exista. Nici nu au apucat sa observe ca din cauza conditiilor meteo precare, flacara s-a stins. Daca ar fi vazut din timp norii ce se apropiau poate ca ar fi avut timp sa construiasca un adapost pentru flacara lor. Si astazi ar fi continuat sa se incalzeasca.
Si totusi, nu este totul pierdut. Este posibil ca acesti doi oameni, folosindu-si inteligenta si priceperea sa poata reaprinde flacara. Dar acest lucru depinde doar de ei. De cat de mult isi doresc si ce sunt dispusi sa faca pentru asta. Sa spunem ca aceasta flacara a iubirii seamana cu legendara pasare Phoenix care renaste din propria cenusa. Dar cum spuneam, este nevoie de ambii parteneri pentru a-si inventa si reinventa relatia. Pentru a explora samanta de iubire (fara ea, nu mai are sens) care mai exista in ei, de a o ingriji si stimula sa creasca. Pot folosi aceleasi izvoare de apa pe care le-au folosit si la inceput, pentru a ingriji aceasta samanta. Sau pot cauta si gasi noi izvoare. Totul depinde doar de vointa. Si de creativitatea lor.
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
gura psihologului adevar graieste, sau era altfel?
Nu stiu cum era, dar asa suna foarte bine! 🙂
Multumesc!
daaaa…am sorbit fiecare cuvintele.in unele parti ma regasesc in altele mai putin.ma regasesc in fata ce visa la Fat Frumos…in adolescenta mi-am dat seama ca el de fapt nu exista si ca prefer realitatea unei relatii „reale” de lunga durata, decat fantezia unei „relatii”..timpul mi-a intors parerile pe toate partile, insa nu a reusit sa ma schimbe pe mine. Sunt un copil avid de a oferi si a primi iubire 😀 si sunt un copil constient ca iubirea trebuie hranita ca sa se dezvolte…cand eram intrebata de cati ani sunt impreuna cu iubitul meu si eu ziceam 7-9 ani..unii se uitau lung la noi „si ..de ce nu v-ati casatorit?”..motivele au fost diverse. Dar ce conta pentru mine si lucru de care eram si sunt mandra e ca am reusit (impreuna cu partenerul meu binenteles) sa sustin o relatie atata timp fara acte..actele intr-n fel te imping..hai sa mai merg un pic inainte..hai..
dar fara..e la libera alegere si mai ales la libera simtire…
in final ai pus punctul pe I. Ambii trb sa si doreasca. Ambii trb sa faca eforturi. Stii e ca vb aia a lui Gh. Gheorghiu nu? „dar unde dragoste nu e..nimic nu e…”cam asa si aici..unde nu e dragoste, unde nu e vointa ..unde nu e dorinta..nimic nu e..
mult noroc, draga mea~!~~
oricum am uitat sa mentionez, mi a placut expunerea ta sub tenta umorista..da bine ;))
Multumesc! Ma bucur ca iti place. E recompensa mea pentru ce fac aici. De fapt ma bucura reactiile in general. 🙂
da, stiu..si eu simt la fel 🙂
🙂
Mi-a placut si mie foarte mult acest articol si in mare sunt de acord cu el si pentru asta ai un 10 de la mine! Am spus in mare, deoarece cred ca in timp relatia in general se dezvolta si se transforma si niciodata nu mai poate fi ca la inceput, dar asta nu inseamna ca nu poate fi frumoasa si dupa 10 sau 20 sau 30 de ani, dar in alt mod! In rest, numai de bine! Bravos!
Iti multumesc pentru aprecieri. 🙂
Ar fi anormal sa existe un inceput continuu.
Asa cum ar fi anormal ca un bebelus sa ramana asa mereu.
Multumesc!
..mda..cum sa ramana o relatie ca la inceput? adica azi nu iubesti nici macar un pic mai mult decat ieri? fireste..bebelusul creste..asa e normal 🙂 ! >:D< Gia!
Sustinatoarea mea nr 1! 🙂 Te imbratisez cu drag. Ione. 🙂
„Se trezesc la un moment dat ca nu mai au demult ceea ce aveau la inceput, ca acea flacara ce i-a infierbantat si incalzit vreme indelungata nu mai exista.” – la asta m-am referit eu cand am zis ca nu mai poate fi ca la inceput! Este luat din textul tau!
Si ca sa ii raspund si Ionelei: nu stiu daca azi iubesc mai mult ca ieri, dar poate diferit, da: mai matur, mai intelept, indragostindu-ma de noi calitati descoperite la iubita mea, etc:P! Cum poti masura iubirea?
Partea cu bebelusul…nu stiu de unde a-ti scos-o: bebelusul creste prin natura lui, cu timpul, fara prea multe eforturi(din partea lui), pe cand dragostea este precum focul: daca nu il intretii se stinge!
Foarte frumos ai spus. Ma bucur pentru tine.
Bebelusul este relatia la inceput. Pentru ca despre ea era vorba. Depinde de implicarea celor doi, daca va creste sau nu. Vezi articolul „El si ea. The story never ends”.
Iubirea este parte integranta dintr-o relatie.
ai dreptate…ai descris foarte frumos..iubirea nu stiu daca o poti masura..dar o poti simti…poti simti intensitatea ei..profunzimea ei..poti simti cat de autentica este sau nu
..iubirea..vesnicul subiect despre care nu o sa ne saturam de discutat..decat probabil in mom mortii..cel putin al corpului fizic..:)
Iubire autentica, iubire adevarata….e greu de zis. Pe mine viata ma invatat ca toate sentimentele si trairile unui om sunt relative! Fiecare are impresia despre el ca este corect, ca iubeste adevarat, ca atunci cand sufera…este cel mai nenorocit si asa mai departe! Fiecare avem adevarul nostru si pornind de aici, atunci cand credem ca iubim cu adevarat trebuie sa ne gandim la acest lucru: ca totul este relativ, iar iubirea fata de cel de langa noi , sa fie cumva o iubire….empatica si viceversa, bineinteles!
..:)…da inteleg ce vrei sa spui..
insa eu cand ma refer la autentic ma refer la urmatorul aspect..ca ceea ce simti sa fie complet real, sa fii in total acord cu tine insuti..dar si cu ceilalti…ca totul e relativ..foarte adevarat, dar in cazul asta pana si faptul ca eu cred ca totul e relativ..e relativ..adica in final..tot n-as ajunge la nicio concluzie..si da fiecare are realitatea lui si intensitatea emotiilor si a sentimentelor vine din aceasta realitate…dar ce mai conteaza??!atata vreme cat esti in acord cu tine, cu trairile tale ..eu zic ca poti fi autentic.Macar incerci sa duci o viata.un pic in afara „turmei”…stii?
da..fiecare se simte un buric al pamantului ca deh suntem oameni si am fost investiti cica cu ratiune si instinctul de supravieturie inscris in ADN ul nostru isi face bine treaba…iar despre iubire…sunt atatea lucruri de povestit incat nu ne-ar ajunge pagina dedicata comentariilor sa o facem…si ea e relativa..binenteles caci intoteauna va depinde prin ce fereastra o privesti. si cum fiecare individ are o fereastra proprie si unica..e clar ca fiecare o va simti in mod unic..si intensitate maxima! asa ca ..iti doresc multa iubire si nu oricum! la intensitate maxima! 😉
Multumesc pentru urare! Sa fie la toata lumea, dar cumpatat! :))
da..chiar ca..cumpatat..stii bancul cu endorfinele? cred ca Gia mi l-a spus!:) o invit sa-l scrie si aici..mi se pare plin de intelepciune si e legat de ceea ce ne dorim si uneori de o doza de ignoranta de care dam dovada cand ne dorim ceva..sau altceva..;)
Draga mea,cred ca ca ti l-am spus eu am uitat. Iarta-ma! Eu nu prea retin bancuri desi imi place sa le ascult. Asa ca am sa te rog sa il spui tu. Sunt tare curioasa. 🙂
cu scuzele de rigoare..Gia nu mi l-ai spus tu..n am tinut minte furnizorul ci doar concluzia. dar din fericire, l-am gasit !
3 tipi se intalnesc cu un duh magic. Duhul le spune ca ii implineste fiecaruia cate o dorinta. Primul zice ca vrea bani. Al doilea vrea sa fie faimos. Al treilea vrea sa fie fericit. Dupa 10 ani: primul are in continuare multi bani, al doilea este in continuare faimos, al treilea este pe moartea datorita unei cantitati prea mari de endorfine din corp.
Morala: 1. ai grija ce-ti doresti ) si 2. mai avem nevoie si de momente de tristete-n viata, altfel riscam sa murim de fericire, la propriu !
asa ca!!?!? avem nevoie de echilibru! in orice! si mai ales sa fim atenti la ce ne dorim! 😉 ca nu de alta,…dar chiar vom primi!
🙂 E adevarat. Echilibrul este secretul in toate. Si din miile de conexiuni pe care le-am facut in momentul acesta, scriind aceasta fraza, am ales una: fiecare moneda are doua fete. Se pare ca le folosim pe amandoua cand cumparam ceva, fara sa ne gandim ca una este mai buna decat cealalta.
Cu voi….mor de curiozitate! :)))
:)))
[…] Partenerul ei, din diferite motive, o neglijează. Ea insistă destul de mult să i se acorde atenţia de care are nevoie, dar fără rezultat. Pe termen lung, această situaţie nu rămâne fără consecinţe asupra modului ei de a se comporta şi mai ales asupra relaţiei. Vezi acest articol. […]
[…] Partenerul ei, din diferite motive, o neglijează. Ea insistă destul de mult să i se acorde atenţia de care are nevoie, dar fără rezultat. Pe termen lung, această situaţie nu rămâne fără consecinţe asupra modului ei de a se comporta şi mai ales asupra relaţiei. Vezi acest articol. […]