Consider ca orice teorie poate avea si parti pozitive chiar daca nu reflecta in totalitate realitatea. Asa cum este si teoria darwinista despre evolutionism. Probabil ca omul nu se trage din maimuta, insa rezonez foarte bine cu ideea evolutiei. Cred in evolutia continua a omului insa pentru acest lucru este nevoie sa incetam sa ne mai credem niste fiinte superioare animalelor doar prin faptul ca suntem bipezi si comunicam articulat. Cred ca aceste insusiri sunt doar niste mijloace prin care noi oamenii ne putem facilita evolutia. Insa nu sunt singulare. Pentru a creste este necesar sa ne manifestam deschiderea spre noutate, creativitate, nonconformism. Haideti sa ne dam voie sa fim creativi si originali si sa nu respingem din start ideile care ni se par a fi straine de ceea ce am invatat noi si care sunt menite sa atenteze la bunastarea cochiliei in care ne aflam.
Este adevarat ca acest spirit conservator si reductionist a ajutat la perpetuarea speciei si la fel de adevarat este ca o constiinta adormita contribuie la inmultirea fara discriminare a indivizilor. Insa cum ar fi daca in loc de cantitate omenirea s-ar impune prin calitate? Care este scopul final al speciei umane daca in definitiv o mare parte a indivizilor refuza sa renunte la carapacea in care traiesc? Doar transmiterea genelor mai departe? Si la ce ajuta acest lucru daca nu ne dam voie sa crestem?Asteptam oare sa ne loveasca un meteorit iar specia umana sa devina istorie alaturi de dinozauri, eventual prezentata in manualele (pardon, am vrut sa spun hologramele) de biologie ale unor fiinte care ne vor succede?
Daca in anumite privinte, unii oameni sunt inferiori altora (prin gradul de cunostinte, de exemplu) nu ar fi sanatos sa aiba deschiderea de a invata de la acestia din urma? Nimeni nu s-a nascut invatat insa am o banuiala ca ar putea muri invatat si mandru de el. Este foarte adevarat ca a sti unele lucruri tine de multe ori de memoria individului (nu de inteligenta lui) care se poate extinde doar prin exercitiu, insa prin acumularea unor cunostinte, probabilitatea de a lua nastere noi idei este foarte mare. Si folosit in mod istet, acest lucru poate da un plus nu numai pe plan personal ci si colectiv. Iata un nou sens al existentei umane. Si sunt convinsa ca meditand pe marginea acestui subiect se mai pot gasi o infinitate de sensuri la fel de valoroase.
Nici nu ma astept ca aceste randuri sa miste macar un fir de par (iar intensificarea actiunii celulelor gliale din materia cenusie cu atat mai putin) din capul oamenilor cu gandiri arhaice (fapt pentru care am ales si titlul articolului cu mesaj sugestiv), insa daca tu ai ajuns cu cititul pana aici ma astept ca macar intr-un colt al neocortexului tau sa te fi lovit de niste idei asemanatoare. Insa, traind alaturi de astfel de oameni poate ca ai fost constrans sa renunti la ele din nevoia de apartenenta. Sau poate ca nu.
Cei mai multi oameni muncesc insa nu stiu pentru ce o fac. Daca ii intrebi iti pot raspunde senini ca o fac pentru diverse scopuri (sa isi plateasca un credit ipotecar, sa plece in vacanta, sa construiasca imperii, sa creada ca in mana lor sta propriul viitor si avand multi bani pot avea si control asupra acestuia din urma) dar daca mergi catre esenta, poti observa ca aceasta “exista dar lipseste cu desavarsire”. Privind din afara, se poate vedea ca acesti oameni au o poveste asemanatoare cu cea a lui Sisif. Ei se chinuiesc sa ajunga in varful dealului impingand uriasa stanca fara sa observe ca acest scop nu ii vor implini vreodata cu adevarat. Si sunt sigura ca de aceasta ghidusie nu mai este responsabil Zeus. E insusi omul. El prefera sa se imbete cu iluzii decat sa aiba senzatii tari.
Viata omului nu se reduce la nevoile primare (nevoi care prin satisfacerea lor ajuta individul sa supravietuiasca asigurand homeostazia) precum hrana, somn, sex ce se afla la baza piramidei lui Maslow insa se desavarseste prin spiritul de autodezvoltare – actualizare punctat de catre Rogers. Iar cei ce cred totusi ca nevoile primare sunt cele care ii implinesc, nu sunt diferiti de suratele lor, patrupedele, chiar daca si-au luat incaltari din colectia Fall-Winter de la Leonardo.
Pe de alta parte, studiile au aratat ca ne folosim un procent destul de mic din creier (sa fie 6-10%) iar intrebarea mea este: de ce nu ne-am dori sa ne folosim de potentialul nostru intr-un mod exclusiv? Sa ne asumam, asadar si restul de 90% din creier asa cum poate ar trebui sa ne asumam si propriul spatiu avand grija de el si protejandu-l de mizerie si alti factori daunatori pe care i-am putea evita. Ce spui? Te inscrii in liga ecologistilor?
Comenteaza
You must be logged in to post a comment.