X se confrunta cu o problema. Sa zicem, are probleme in relatia de cuplu. X este o femeie de 30 ani care nu este satisfacuta de relatia ei de cuplu. Partenerul ei, Y o neglijeaza adesea, nu este acolo cand ea are nevoie de sfatul, sprijinul si sustinerea lui pentru ca este prea preocupat de ceea ce el numeste hobby-ul lui. Este pasionat de fotbal si este suporterul unei echipe favorite. Daca este intrebat, el spune ca o iubeste pe X, ca vrea sa isi petreaca restul vietii cu ea, insa acum nici complimente nu ii mai face, i se pare ca inainte arata mai bine, acum s-a ingrasat cam mult. Mai mult, Y gestioneaza bugetul cuplului si cu alte cuvinte are acces la lista tuturor cheltuielilor pe care le face X si fata de care isi exprima acordul sau dezacordul lui. Controlul lui nu se opreste aici. Atunci cand nu sunt impreuna, Y o suna destul de des pe partenera lui, iar daca se intampla ca aceasta sa nu raspunda, reactioneaza in mod verbal agresiv imediat ce are ocazia, adica atunci cand ii raspunde X la telefon, reprosandu-i lipsa ei de promptitudine. Pe scurt, X se simte invadata si exasperata de controlul pe care il exercita iubitul ei. Se plange adesea de toate aceste lucruri la prietenele ei. In plus, ea crede ca nu il mai iubeste pe Y ca pe un partener, ci doar ca pe un prieten bun. Cu toate acestea, ea ramane in continuare alaturi de Y.
Intrebarea din acest articol pe care o vizez este: Cine si cum ar putea sa o ajute pe X sa iasa din aceasta problema pe care o macina si o nelinisteste?
Adesea, in acest caz, un prieten apropiat sau o ruda de care se simte X apropiata isi ia misiunea sa o ajute. Incepe sa o incurajeze, sa ii inlature temerile de singuratate pe care le poate avea prietena ei aflata in singuratate, sa o convinga poate, ca merita mai mult decat atat, si ca relatia in care se afla nu este una sanatoasa. X ii poate da dreptate, insa decizia ii apartine in totalitate. Poate ca persoanele care tin la ea ar dori sa o scoata pur si simplu din aceasta situatie, insa aceasta atitudine nu este deloc una benefica pentru prietena lor. Pana la un anumit punct, poti fi alaturi de prietena ta de exemplu, dar sa tii cont intotdeauna de faptul ca nu poti lua niciodata decizii in locul ei.
Mi se intampla de multe ori, ca oamenii sa vina la mine, sa imi povesteasca un caz si sa ma intrebe: Ce pot sa fac? Cum pot sa o/il ajut? Oameni buni, responsabilizarea pentru problemele celuilalt nu e deloc sanatoasa pentru niciuna dintre parti.
Pentru cel care doreste sa se responsabilizeze in locul celuilalt, nu ii ramane decat sa isi asume multiple riscuri cum ar fi refuzul celui aflat in suferinta de a face ceva pentru el insusi, si/sau un consum inutil de energie atunci cand investeste si cauta solutii la problema celuilalt.
Cat pentru cel aflat pe partea cealalta a baricadei, nu este deloc folositor ca cineva sa preia controlul vietii lui. El ce rol mai are in propria viata? Care sunt lectiile pe care le invata? Daca solutiile gasite de un altul nu i se potrivesc, cine este raspunzator pentru asta?
Si apoi mai este un aspect: in momentul in care te responsabilizezi in locul altuia, celalalt are tendinta de a taragana decizia pe care ar vrea sa o ia. E ca si cum ar lasa asta in mainile tale. Numai ca aici sunt doua capcane: iluzia ta, si anume faptul ca tu crezi ca poti schimba viata altuia, si efectul real – evolutia celuilalt stagneaza.
Concluzia este una singura: Fiecaruia dintre noi ni s-a oferit propria viata in maini. Asadar, haideti sa pretuim acest lucru si sa ni-l asumam pe deplin. Haideti sa cautam in propriile vieti si e posibil sa gasim si aici probleme fata de care avem tot dreptul sa ne responsabilizam. In fata problemelor altora, nu avem decat sa adoptam o atitudine de sustinere pentru cel in cauza, daca el o cere si daca simtim nevoia sa facem asta.
Nu inseamna ca nu putem veni cu idei la problemele celui de langa noi, insa a propune o idee, este diferit de a o impune si de a ne crea asteptari legate de acceptul si receptivitatea aceluia la aceasta idee.
Va invit sa va asumati propria persoana cu propriile actiuni, esecuri, ganduri, sentimente, valori, etc. Aceasta este o invitatie de crestere pentru fiecare. A fi responsabil de propria viata este ca si cum ti-ai exprima recunostinta pentru Cel care ti-a oferit-o. Daca Dumnezeu exista, cu siguranta ar fi mandru sa vada asta.
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
hmmm..prea profund articolul asta la ora asta pentru mine..zau asa..
adevarul ca eu empatizez un pic cam mult si greses, implicandu-ma prea tare in problemele altora. si nu i bine deloc.
am avut un caz in care o buna prietena sfarsita psihic de despartirea de iubitul sau venea la mine si ma implora sa il sun eu si sa incerc sa rezolv situatia. nu am reusit sub nicio forma sa o fac sa inteleaga la vremea respectiva ca solutia nu e asta. pana la urma l-am sunat, evident fara niciun rezultat..cum as fi putut proceda in acel moment? (sa o refuz sia risc sa si faca vreun rau?caci ameninta si cu asta???)
Daca ai facut ce ai simtit, asta conteaza.
Apropo…dar cum ramane cu libertatea ta? Devine usor sa renunti la ea, atunci cand persoana din fata ta este importanta pentru tine, nu-i asa?
Cat de mult mam regasit in povestirile persoanei x….. Dar din lasitate, teama, frica de esec , teama de a nu fi judecată…. Si mai ales teama de a greși fata de copii mei ; ma face sa ma complac in situația mai sus povestita
Loredana Sion
Cat de mult mam regasit in povestirile persoanei x….. Dar din lasitate, teama, frica de esec , teama de a nu fi judecată…. Si mai ales teama de a greși fata de copii mei ; ma face sa ma complac in situația mai sus povestita
Chiar acum