Te-ai intrebat vreodata ce rol are pentru tine, fiecare relatie din viata ta? Cum te ajuta? Ce nevoi iti satisface? Cum te influenteaza?

Te-ai intrebat vreodata in care dintre aceste relatii traiesti intimitatea emotionala la nivelul cel mai intens?

In mod, normal, un raspuns sanatos ar fi: in relatia de cuplu, daca ea se afla pe lista de relatii din viata ta. Exista, desigur si situatii in care intimitatea emotionala este mai intensa intr-o relatie de prietenie decat in cea de cuplu. Iar acesta trebuie sa fie un semnal de alarma pentru cuplul in cauza.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc in exclusivitate in acest articol. Ci despre altceva care intr-un fel are legatura cu ce am scris mai sus. Si anume: Care este numarul ideal de relatii amoroase pe care le poti avea? Se vorbeste adesea despre faptul ca orice persoana, pentru a se dezvolta cat mai normal ar fi bine sa aiba mai mult decat o relatie amoroasa. Bine, dar cate?


Ei bine, daca astepti un raspuns standard, sa stii ca nu am unul. Raspunsul variaza de la o persoana la alta si singura care il poate afla este chiar persoana in cauza. Depinde de nevoile ei, de ceea ce isi doreste, ce asteptari are, si mai depinde si de cat de repede gaseste persoana potrivita (desi personal cred, ca depinde tot de ea sa o gaseasca).

Un lucru e cert, insa: Implicarea „fara numar” in relatii amoroase are acelasi efect ca si lipsa totala a acestora. O persoana care simte nevoia sa schimbe des partenerul ar putea fi o persoana care evita intimitatea emotionala si traieste in mod superficial fiecare relatie. Gaseste aproape intotdeauna motive de a nu ramane prea mult timp alaturi de celalalt. Niciun partener nu este suficient de bun pentru ea. Cu fiecare relatie pe care o are isi confirma ca are dreptate sa creada ca sexul opus nu este de incredere. Se pot intampla aceste lucruri atat femeilor cat si barbatilor.

Poate ca este mai usor sa dai vina pe celalalt cand ceva nu merge. Poate ca este mai tentant sa gasesti vinovatul cand apare o problema, decat sa gasesti o solutie. Dar tu crezi ca increderea si stima de sine nu au de suferit, doar pentru ca tu alegi sa bagi capul in nisip precum strutul? Lasa-ma sa iti dau o veste: Increderea si stima de sine incepe sa creasca abia cand te gandesti serios la cine esti tu. Te privesti pe tine insuti fara a te judeca si acceptandu-te neconditionat. Este posibil sa nu iti placa ce vezi, dar lasa pentru mai tarziu observatiile critice. Deocamdata, deschide-te catre propria persoana. Evita sa iti respingi insusirile care te definesc. Crezi ca ceilalti te vor judeca si nu te vor accepta in aceasta forma in care esti cu adevarat? Crezi ca nu te vor iubi si respecta pentru asta? Ei bine, da, ai dreptate. Ei nu te vor accepta, ei nu te vor iubi si nici respecta. Dar stii de ce? Pentru ca tu esti cea dintai persoana care face asta. Esti propriul judecator, nemilos, aspru, critic. Esti primul care crede ca nu meriti sa fii iubit pentru ceea ce esti. Stiu, ai invatat aceste lucruri de la cei care au avut grija de tine, adica parintii tai. Te-au invatat ca trebuie sa fii intr-un anumit fel ca sa meriti iubirea lor. Te-au invatat ca meriti sa fii iubit doar cand iti respingi anumite laturi din fiinta ta, care pe ei ii ofensau. De fapt ii faceau sa piarda situatia de sub control. De fapt lor nu le placea sa devina neputinciosi in fata ta. Asa ca te-au conditionat. Te-au conditionat sa te indepartezi de tine. Dar acum ai crescut. Vindeca-ti ranile cu blandete si afectiune. Te va ajuta sa te simti implinit si intreg. Mai intai accepta-te si apoi cultiva-ti iubirea pentru propria persoana.

La celalalt capat, fuga nu te va ajuta sa scapi, decat poate o perioada scurta de timp. Apoi incepi sa te simti singur, chiar daca totusi, langa tine mai este cineva. Poate crezi ca este din cauza persoanei cu care esti. Apoi treci la urmatoarea. Te gandesti ca asa trebuie sa fie. Dar eu vreau sa te intreb ceva: cum se face ca iti alegi tot timpul doar parteneri/partenere care iti confirma teoria? Ce poveste continui sa traiesti? Este a ta, sau ai incorporat-o de la cineva drag? Daca ea iti apartine, ce crezi ca te impiedica sa te opresti din aceasta alergare? De ce anume te temi? Ce anume refuzi sa afli despre tine? Vei alerga asa toata viata? Vei fi implinit si intreg daca faci asta?

Nu este usor sa cresti. Fizic, natura te-a inzestrat cu un metabolism care te ajuta sa cresti. Nu trebuie sa faci prea multe pentru asta, decat sa te hranesti. Psihologic insa, esti mult mai responsabil de cresterea ta. Cat de mult esti dispus sa iti asumi aceasta responsabilitate?

SERVICII

DATE DE CONTACT

  • 0742298577

  • cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com

  • Bucuresti,  Romania

PROGRAM CABINET

Luni – Vineri 12:00 – 20:00
Sambata 10:00 – 15:00
Duminica Inchis