Cand energia creatoare a vietii sfideaza imposibilul (sau povestea unei fete care nu stia ce pretioasa e)

           Randurile ce urmeaza le dedic tuturor persoanelor care trec prin situatii delicate din punct de vedere al sanatatii, dar mai ales uneia pe care o cunosc, si care ne-a demonstrat celor din jurul ei ca imposibilul devine posibil. Toate sunt persoane speciale care s-au nascut diferite din punct de vedere anatomic sau pur si simplu viata le-a supus unor incercari grele care au dus la o infirmitate. Poate fi vorba despre oameni carora le lipseste un picior sau o mana, auzul, vederea, abilitatea de a comunica in mod coerent, oameni cu malformatii la nivelul fetei, sau oameni cu infirmitati ale organelor interne. Cert este ca toti sunt suferinzi intr-un fel sau altul.

            Este posibil sa nu iti placa sa auzi despre aceste cazuri insa, asta nu le face mai putin adevarate. Daca ele reprezinta o realitate, atunci nimic nu ne impiedica sa vorbim despre ele.

            De la acesti oameni poti invata adevarate lectii de viata si daca te intorci la ceea ce traiesti tu, sa ti se para mult mai usor decat inainte. Sunt uimita, dar si incantata ca sunt multe persoane care desi se confrunta cu situatii descrise mai sus au puterea sa mearga mai departe si sa pretuiasca viata. Pot rade, pot plange, se pot bucura de lucruri la fel ca noi toti, si indraznesc sa afirm ca unii fac performanta la acest nivel si nu numai. De multe ori, ajung sa influenteze cursul societatii prin profesia sau activitatea pe care o desfasoara.

              Cred ca ajung sa priveasca viata dincolo de aceasta infirmitate, o pretuiesc si se bucura de ea, mai mult decat un om obisnuit. Poate ca au si momente cand se simt la pamant, dar gasesc putere interioara sa se ridice din nou. Fiecare obstacol devine o provocare si asta ii motiveaza si mai mult sa depaseasca situatii cat mai diverse si cat mai complicate.

             Intr-o zi am vazut o scena care probabil imi va ramane in minte toata viata. Un barbat cu un picior amputat povestea cum i s-a intamplat asta: pe un camp de lupta calcase intr-o bomba. Si vrei sa iti spun ceva? Asta nu l-a impiedicat sa afirme: „Din fericire mi-am pierdut doar piciorul”. La momentul acela am ramas uimita sa aud asta si am avut toata admiratia sincera pentru el. Viata lui era cu mult mai importanta, piciorul fiind pe loc secund. Avea alte resurse, avea ceva de facut in aceasta viata si mai ales isi iubea viata, ceea ce reprezenta motivatia suprema.

             Oamenii din jurul nostru care se afla in situatii de acest gen reprezinta adevarate exemple de urmat pentru noi. Atitudinea noastra fata de ei trebuie sa fie una pozitiva si de incurajare, pentru ca merita sa aiba o viata normala ca noi toti. Pentru lupta continua pe care o duc cu viata, pentru ca depun un efort suplimentar sa faca lucrurile la fel ca noi, si uneori reusesc mult mai bine, pentru ca pretuiesc viata, pentru ca gasesc cu usurinta sau cu mai putina usurinta sensul si drumul lor in aceasta viata.

             Acesti oameni, din punctul meu de vedere, s-au nascut pentru a transmite lumii ceva, pentru a arata frumusetea nemarginita a vietii si multiplele posibilitati care pot exista. Trebuie doar sa avem ochi si sa ne deschidem sufletul pentru a vedea toate acestea.

             Cunosc pe cineva care se confrunta cu o astfel de problema, si uneori cand trebuie sa vorbeasca in public, se balbaie si  este greu sa se exprime. Am intrebat-o cum se intampla asta si mi-a spus ca este din cauza ca ii este teama sa nu greseasca. Pentru ea (si pentru cei care se afla intr-o situatie similara) am un mesaj: toti oamenii gresesc intr-un fel sau altul si nu reprezinta un capat de tara. Greseala este parte din fiinta umana si este absolut firesc sa ne dam voie sa si gresim. Cu o singura conditie: sa ne asumam (recunoastem ca fiind ale noastre) faptele. Atunci cand atitudinea ta fata de ceea ce ai facut mai putin bine este de asumare, detii puterea in fata celorlalti, vizavi de propria persoana.

             Asa ca, fata frumoasa, ii multumesc vietii ca te-am cunoscut. Esti minunata si perfecta, cu tot ceea ce reprezinti tu. Nu trebuie sa indeplinesti un standard promovat de societate, pentru a te vedea in acest mod. Scrii foarte frumos si nu ma indoiesc ca aceleasi idei deosebite pe care le scrii poti sa le si comunici. Arata-le oamenilor ce parti valoroase ai. Da-ti voie sa fii tu, cu tot ceea ce inseamna asta.

             Desi poate suna ciudat, am invatat multe de la tine si te pretuiesc. Esti luptatoare si pozitiva. Continua sa fii asa!