5 mituri despre momentul în care alegi să devii mamă
Dragii mei,
Aș vrea mai întâi să îmi cer iertare pentru lunga absență de pe site și din sfera serviciului de consiliere online, absență cauzată bineînțeles de schimbările radicale de program pe care le-a suferit viața mea în ultimul an. Aș vrea să vă spun că voi reveni, însă nu știu în ce măsură. Poate vă întrebați de ce nu știu…de aceea am să împărtășesc cu voi toți, o mare bucurie pe care o trăiesc acum: mă pregătesc să îmi iau în serios rolul de mamă.
Acum 8 luni jumate am aflat cea mai bună veste din viața mea: că în scurt timp, împreună cu soțul meu, vom fi mamă și tată, mămică și tătic. A fost un moment extraordinar pe care l-am trăit la maximă intensitate și vă mărturisesc că perioada de sarcină a fost cea mai binecuvântată perioadă din viața mea. Viața pe care am simțit-o că se dezvoltă în mine mi-a dat aripi să trăiesc și mai intens. Au fost și momente delicate, în care grija pentru sănătatea bebelușului meu m-a copleșit dar el este atât de special și dragostea ce i-o port mi-a dat putere să merg înainte cu încredere.
Deși îmi doream să scriu un articol despre ceea ce ajută o căsnicie să fie durabilă, îmi permit să amân momentul și să scriu despre maternitate.
Voi ce credeți despre a fi mamă? Nu pun această întrebare cu dorința de a exclude tatăl ci pentru că mama este de cele mai multe ori ființa care alege să își lase pentru o vreme cariera profesională pentru a crește bebelușul și a se îngriji de toate nevoile lui.
O prietenă dragă mie îmi spunea că i se pare tare greu că pentru a deveni mamă „trebuie să își abandoneze cariera și să se abandoneze pe ea.” „…iar scopul meu nu este să fiu mamă în viața asta, ci să mă descopăr pe mine însămi, asta e mai important” a mai adăugat ea.
Din păcate, ea nu e departe de adevăr. Dacă ne uităm în jur, foarte multe mame au uitat să fie și femei canalizandu-și toată energia în creșterea copiilor și făcând din asta un scop primordial. Este adevărat că a fi mamă îți ocupă cea mai mare parte din timp, mai ales când copilul este un bebeluș. El are prioritate o mare bucată de timp. Însă, această perioadă nu este infinită, ea începe să se diminueze odată cu trecerea timpului.
Aș vrea să pun în lumină câteva idei în care cred legate de rolul de mamă și mămică și totodată să demontez câteva mituri:
1. Să devii mamă nu înseamnă să te condamni la o viață casnică și să nu mai evoluezi în alte sfere. Din păcate multe mame se adâncesc în acest rol și se plafonează. Eu cred că asta nu este o atitudine potrivită nici măcar pentru copilul tău. Deși s-ar putea să ai senzația că te sacrifici pentru el, în realitate îl sacrifici și pe el și pe tine. El are nevoie de o mamă dinamică și creativă, nu de una care se închide între 4 pereți pentru a nu face altceva decât să schimbe scutece sau să îl hrănească. Copilul tău are și alte nevoi, cum ar fi cele de cunoaștere a lumii și a vieții. Oferă-i șansa asta prin tine, alegând să îți lași atenția trează și către alte interese și curiozități care te-au consacrat ca persoană.
2. Să devii mamă nu înseamnă să substitui relația ta de cuplu. Am văzut de multe ori această greșeală. Mamele uită să mai fie și femei, uită să se mai ocupe de ele și de sexualitatea lor pentru că întreaga energie o canalizează către bebeluș. Pe termen lung, această atitudine degradează relația de cuplu și nu de puține ori, oamenii au divorțat în acest punct. Apariția unui copil presupune schimbări foarte multe de care cei doi uneori nu sunt conștienți de la început și nu și le asumă. Marea greșeală e că ei se așteaptă că totul să fie ca înainte, însă nimic nu va mai fi ca înainte. Apariția unui membru în familie va obliga cei doi parteneri să își reorganizeze programul și prioritățile. Apar frustrări și neajunsuri care dacă nu sunt gestionate cu grijă pot duce la adevărate crize. Când se confruntă cu aceste crize, foarte multe femei sunt tentate să se adâncească și mai mult în relația cu copilul lor iar riscul este cu atât mai mare cu cât copilul este un băiat. Dar mare atenție, mamelor! Acest lucru îi poate perturba și comportamentul copilului atât în perioada decopilărie cât și ca viitor adult.
3. A deveni mamă nu înseamnă să îți pierzi celelalte roluri din viața ta. Chiar dacă în viața ta a apărut un pitic dulce și adorabil, tu continui să fii soție, fiică, soră, prietenă. Este bine ca în acest timp să nu încetezi să îți cultivi și celelalte relații. Altfel, te vei trezi după un timp că ești singură și că prietenii tăi s-au retras din viața ta, iar tu nu vei ști cum să repari această situație. Continuă să îți întreții și celelalte relații, fiind cât mai prezentă și în relația cu fiul sau fiica ta, dar menținând legătura și cu ceilalți.
4. A fi mamă nu presupune să renunți la tine sau să nu te mai cunoști pe tine însăți. Revenind la ce a spus prietena mea, eu cred că dimpotrivă, a deveni mamă presupune să te descoperi și mai mult ca persoană. Așa cum relațiile de prietenie autentice și relația cu partenerul tău te stimulează să te autodescoperi din ce în ce mai mult, și relația cu copilul tău poate fi o oportunitate să te observi și mai mult și să fii și mai conștientă de tine însăți. Marii psihologi susțin că în momentul în care o femeie rămâne gravidă i se intensifică legătura cu mamă și i se reactivează toate sentimentele pe care le-a generat aceasta în ea. De aceea, când devii mamă e foarte bine să ai o relație echilibrată cu propria mamă și să fii împăcată cu toate aspectele care s-au petrecut în relația cu ea. Dacă există resentimente, frământări, întrebări nerezolvate, acestea se vor răsfrânge în relația cu puiul tău. Unele femei nu își doresc să devină mame tocmai din acest motiv: că nu a avut o relație armonioasă cu mama și nu și-au integrat încă aspectele neplăcute sau traumatizante din copilărie.
5. A fi mamă nu înseamnă să îți abandonezi visele și cariera. Da, această este una dintre cele mai importante aspecte. Multe femei cred că un copil le împiedică să își dezvolte sau să își manifeste potențialul în latura profesională. De fapt, eu nu văd deloc lucrurile așa. E drept că pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă ești nevoită să renunți la job dar acest lucru nu este definitiv și irevocabil. Există viață și după copil. Copilul nu rămâne veșnic mic, vine un moment când timpul petrecut cu el se rarefiază și atunci îți poți relua activitățile dacă nu le-ai menținut la un anumit nivel și în perioada în care ai stat cu copilul. Marea satisfacție o vei simți peste ani, când vei vedea că ai copii mari și viața ta a atins toate punctele pe care ți le-ai dorit atât în sfera personală cât și în cea profesională. A fi mamă nu e mai puțin important decât orice meserie sau carieră, de fapt toate acestea vin în completare, făcând posibil un tablou cât mai unitar al vieții tale.
Una peste alta, cred că a fi mamă este un dar divin și numai când ajungi în această postură poți înțelege și trăi cât mai plenar acest sentiment.
Sunt curioasă ce cred și alte persoane despre aceste aspecte, așa că mamelor, viitoarelor mame sau femei care vă doriți să deveniți mame, vă invit să va spuneți părerea.
Sursa foto slide: medicalnet.ro
SERVICII
DATE DE CONTACT
0742298577
cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com
Bucuresti, Romania
PROGRAM CABINET
Luni – Vineri | 12:00 – 20:00 |
Sambata | 10:00 – 15:00 |
Duminica | Inchis |
Sunt viitoare mama, inca nu stiu exact ce si cum va fi dupa ce va veni bebelusul, nu stiu ce schimbari voi trai in viata mea, doar le banuiesc. Oricum,in perioada sarcinii am dobandit sentimente de mamica, zic eu…am „capatat” grija,, atentie si iubire pentru puiutul meu. De cate ori plecam de la medic, dupa o ecografie si mi se dadeau vesti bune…efectiv pluteam si cand ma uitam in ochii sotului meu si citeam aceiasi bucurie, ma simteam un om implinit si fericit. Ma rog sa vina pe lume sanatos, sa fim bine cu totii si pe urma mai vedem. Referitor la articol, nu as da vina pe copilul meu pentru a-mi justifica renuntarea la mine, la serviciu, la vise…copilul a venit ca mi l-am dorit, sa-mi reintregeasca viata, sa fim o familie completa…e adevarat ca in prima perioada, toata mamicile renunta la multe si se dedica exclusiv nevoilor unui nou nascut, dar dupa…zic eu ca ar trebui sa inceapa sa functioneze si celelalte roluri,inclusiv reluarea serviciului, a socializarii s.a.m.d. Draga, Geani sa avem nasteri usoare, recuperari rapide si sa ne auzim numai cu vesti bune!
Ce la discutii aici..ma tin de vreo 2 zile sa comentez si eu. Azi dimineata am gasit citatul acesta: „Femeile sunt de doua categorii: unele sunt mai ales mame, altele iubite. Daca le compari cu anotimpurile, femeia mama este ca anotimpul ploilor; iti da hrana, te potoleste, iti inlatura toate lipsurile, te multumeste prin sacrificiile sale proprii. Iar femeia iubita este ca primavara, misterul ei e de nedestainuit, farmecele ei sunt dulci si nelinistea ei iti trezeste valuri in sange.” Rabindranath Tagore, la o prietena de pe facebook Ana Catalina si ma gandeam ce frumos ar fi sa putem gasi mereu echilibrul intre cele doua.. . Inca nu sunt mama, dar atat stiu in momentul asta ca mi-as dori sa gasesc echilibrul si sa l pot pastra perioade cat mai lungi de timp. Si inca ceva ce m a invatat experienta proprie de copil: fiecare mama isi doreste tot binele pentru copilul ei. Insa uneori ce crezi tu ca mama, ca este bine pentru copilul tau, ar putea sa nu coincida deloc cu nevoile lui…caci chiar daca copilul este o consecinta a ta (a voastra) , el estetotusi o identitate cu totul separata. Binenteles ca am vorbit la modul general si nu mi-as dori ca vreo mamica de aici sa o ia personal. Mult succes in cresterea bobocilor!