Alexandra. Cronica unei morti care socheaza o tara intreaga

De cateva zile/nopti nu ma mai ia somnul prea repede. Motivul? Alexandra, fata rapita, sechestrata, violata si ucisa cu bestialitate din Caracal. Si daca mie imi e greu sa adorm, o necunoscuta pentru ea, oare cat de infiorator este pentru parintii sai sa treaca prin aceste momente infernale? Scriu astazi pentru Alexandra. Scriu pentru ca sunt mama si femeie. Scriu pentru ca m-am saturat sa vad atitudinea misogina in care cineva isi permite sa ii spuna unui parinte ca fata lui “e plecata cu unul” si ca se va intoarce, cand acel parinte e disperat ca nu stie nimic despre copilul sau. Scriu si sunt revoltata ca acest cineva poate fi o autoritate care are ca misiune sa ne ofere siguranta si incredere. Aceasta autoritate in loc sa sara de pe scaun si sa faca ce trebuie sa faca, judeca si arunca in fata unui parinte indurerat ca vina lui e ca are o fata. Totul pentru a se spala pe maini pentru ca pe biroul lui va mai zace inca un dosar nerezolvat.

Refuz sa stau impasibila in fata acestei atitudini. Am fost fata, sunt femeie si am o fetita. Am si un baiat. Cer acestei lumi sa evolueze. Cer acestei lumi sa ofere respect si locul cuvenit unei fete/femei in aceasta societate. Refuz sa mai privesc atitudini misogine si mai ales din partea unei autoritati. Cine esti tu, politistule sa judeci copilul disparut al parintelui disperat din fata ta? Care a fost juramantul pe care l-ai depus cand ai intrat in aceasta breasla? Orice judecata din partea ta este lipsita de etica si moralitate. Tu reprezinti autoritatea care garanteaza etica si moralitatea. Mi-as fi dorit ca povestea Alexandrei sa ramana in filmele horror, nu sa devina realitatea acestei tari. Mi-as fi  dorit ca oamenii care alcatuiesc autoritatea ce restabileste ordinea in tara aceasta, sa poata avea acces in mod oficial la psihoterapie. Pentru ca da, fiecare om care se ingrijeste de sufletul sau devine o persoana mai buna. Stiati ca la noi in tara, daca un politist solicita servicii de psihoterapie in cadrul institutiei in care lucreaza este catalogat ca avand niste probleme ce il impiedica sa fie apt pentru meseria pe care o desfasoara? Ei bine, se pare ca pentru a activa in serviciul politiei trebuie sa nu ai niciodata vreo problema de natura…umana. Trebuie sa fii un supraom. Dar aceasta mentalitate este una gresita pentru ca priviti inca o dovada: inca exista reprezentanti din acest sistem care isi permit sa faca judecati de valoare cu privire la adolescentele acestei tari. Asa cum pentru a deveni un psihoterapeut bun este musai sa treci prin propria psihoterapie pentru a te cunoaste mai bine, a face alegeri constiente si a-ti integra unele experiente care te-au afectat emotional, la fel, consider ca pentru a deveni un politist apt sa sara in ajutorul unui cetatean trebuie sa treci prin propria psihoterapie. Pentru ca nu exista om pe lumea aceasta care sa nu aiba nevoie de un proces de autocunoastere si integrare a experientelor nefericite.

Poate ca daca reprezentanti ai politiei romane nu ar fi avut prejudecati cu privire la fete si nu ar fi avut nevoie de mediatizare, astazi nu traiam cazul Alexandrei pentru ca acest criminal ar fi fost prins mai demult, scutind victimele ulterioare. Mi-as dori ca politistii din tara noastra sa isi iubeasca meseria si sa se dedice ei. Pentru ca in fond, ei sunt cei care au ales-o. Mi-as dori ca atunci cand un parinte doreste sa reclame o disparitie a unui copil sa nu fie intors din drum si nici judecat. Este destul ca trece prin asta. Nu spun ca nu exista si oameni din acest sistem pasionati de ceea ce fac, ba chiar cunosc unii dintre ei. Dar tot ma revolta ca exista si cei care nu au ce sa caute acolo.

Lucrez adesea cu copii si parintii acestora. Uneori parintii imi povestesc comportamente neadecvate manifestate catre copiii lor. Stiu din experienta si din practica, faptul ca daca nu este vorba de vreun abuz cu repercursiuni in prezent si viitor, nu e util sa ii judec sau sa ii cert. Dar pot sa fiu acea autoritate blanda si ferma care ii contine si pe ei, ii intelege ca atat au putut pana la acel moment si lucrul acesta ii ajuta sa imi fie aliati in terapia copilului si sa invete comportamente adecvate fata de acesta. Asa cred ca ar trebui intampinati de catre politisti parintii copiilor disparuti: cu mai putina judecata si cu mai multa bunavointa. Fara sa se supere ca mai au inca un dosar de rezolvat, dar sa isi aduca aminte ca acesta a fost juramantul catre tara si cetatenii ei: sa asigure ordinea si securitatea acestora.

Mamelor aveti grija ce educatie le dati baietilor, pentru ca acestia sunt barbatii de maine. Lipsa educatiei adecvate ii poate transforma in criminali sau in complici ai acestora prin nepasare, indiferenta si misoginism.