A nu-ti crea asteptari, uneori inseamna a te astepta la orice

Astazi am sunat-o pe mama si am aflat ca este foarte dezamagita din cauza ca eu, singura ei fiica i-am inselat asteptarile. Si-ar fi dorit sa nu o las singura sa se descurce cu atatea responsabilitati. Ea crede ca eu sunt singura care o puteam ajuta. In fond este vorba despre afacerea familiei care trebuie dusa mai departe. Daca se duce totul de rapa ce va spune lumea? Ca dupa ce a murit tata sa ales praful de noi? Dar eu…eu imi doresc atat de mult sa intru la Conservator…Cred ca vocatia mea este sa cant. Dar ma doare atat de mult pentru ca visul meu i-a distrus sperantele si bucuria mamei…Oare ce sa fac?

Ieri am vorbit cu sora mea dupa o perioada in care m-am simtit cazuta la pamant pentru ca nimic nu imi iesea si am vrut sa fiu singura, sa nu mai vorbesc cu nimeni. In fond, nu imi place sa o fac pe victima. Dar asta este situatia. Ce pot sa fac mai mult? Cel putin pentru moment, nu am idee cum ar trebui sa ies din asta. Asa ca ma inchid in mine, nu vreau sa afle nimeni ca ma simt asa. Dar sora mea s-a suparat pe mine pentru ca nu mai doream sa vorbesc nici macar cu ea. A intuit ca ceva e in neregula cu viata mea si mi-a reprosat ca sunt slaba. De fapt nu stiu daca a folosit cuvintele astea insa asta am inteles eu. Apoi nu m-a mai sunat deloc o vreme pana cand am sunat-o eu. Ma simt foarte rau din cauza asta si ma simt neinteleasa si neacceptata de propria sora despre care credeam ca ma iubeste neconditionat.

Prietenul meu cel mai bun mi-a intors spatele. Aveam asa de multe asteptari dar toate s-au naruit in fata ultimei intamplari. Nu a fost alaturi de mine desi aveam atata nevoie de el.

            Aveam de gand sa dau la Masterul specializat in Arte Plastice. Cand sa ma inscriu aflu ca tocmai s-a desfiintat. Si imi pusesem atatea sperante in el…

            Recent tocmai am surprins-o pe iubita mea flirtand si chiar fiind apropiata de alti baieti. Acest lucru mi-a schimbat complet impresia despre relatia noastra si mai mult decat atat, ma simt ranit. Cum poate sa se uite la alti baieti in afara de mine? Credeam ca eu reprezint totul pentru ea, dar se pare ca m-am inselat.

            O fiinta draga pentru mine a plecat dintre noi mult prea devreme. A insemnat enorm pentru mine. As indrazni sa spun ca a fost cea mai importanta persoana pentru mine, in aceasta viata. Insa acum nu mai este. Este vorba despre tatal meu. Cum voi invata sa traiesc fara el?

            Situatiile de mai sus reflecta niste pierderi mai mult sau mai putin semnificative cu care se pot confrunta oamenii in aceasta viata. Draga cititorule, nu e asa ca te-ai simti cel putin trist daca te-ai afla macar in una din acestea? Cum ar fi totusi sa faci fata intr-un mod admirabil la toate acestea? Sa fii asemenea unei stanci care desi e lovita de valurile agresive provocate de maree in cele mai lungi nopti se incapataneaza sa ramana pe pozitia initiala. Nu-i asa ca ar fi cel putin fascinant? Nu te poti gandi ca e posibil? Ei bine, sa stii ca e. Insa pentru acest lucru este necesar sa ai ceea ce numesc eu deschidere si receptivitate catre viata. Probabil ca ti-ai dat seama pana acum ca noi, oamenii ne incatusam adesea cu asteptari. Avem asteptari in toate directiile. Daca am cunoscut o persoana la un nivel profund, ne cream niste asteptari in legatura cu ea. In acest sens, partenerul de cuplu este cel mai expus la astfel de asteptari. Daca nu reactioneaza sau nu se poarta conform asteptarilor noastre, intreg universul nostru este destructurat. Totul se incetoseaza in fata ochilor, nu mai stim unde suntem si incotro sa mergem. Ne-am creat un plan bine stabilit si structurat in cele mai mici detalii. Acum insa totul e in zadar. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de la mall (ca sa ma exprim in conformitate cu cerintele actuale). Nu e asa ca este dureros sa vezi ca ti-au fost inselate asteptarile?

            Ce reprezinta de fapt, asteptarile in viata noastra? Reprezinta nevoia de control. Oamenii sunt fiinte rationale (in diferite grade) si in general se simt securizati sa detina o previziune a viitorului lor. In realitate nimeni nu are control pe nimic. Senzatia de control este doar o iluzie cu care noi cochetam zilnic. Nimic nu este garantat. Se poate intampla orice in oricare moment al vietii. Sunt insa situatii in care oamenii sunt ferm convinsi ca stiu ce va urma. Sa luam totusi ca exemplu o calatorie. Stii care este diferenta intre o calatorie cu autobuzul in orasul natal si una cu un hovercraft deasupra unui pamant minat din Palestina? Am spus minat? Asta inseamna ca poate exploda in orice clipa. Ups…ce mult seamana cu viata. Ei bine, ai intuit bine. Diferenta este ca daca in prima varianta te simti in siguranta pentru ca stii la ce sa te astepti, in a doua varianta nu este nici pe departe vorba despre securitate. Numai ca de data asta nu ai asteptari prea laborioase in legatura cu ce se va intampla. Sa stai in alerta si sa te astepti la orice e tot ce poti face. Cam asa este si in viata. Cu cat iti creezi mai putine asteptari, cu atat viata te poate intampina cu resurse creatoare si nebanuite pentru a infrunta o situatie critica fara a te mai bloca. Ea nici nu se mai poate numi critica in acest caz, deoarece tu o iei ca atare si esti centrat sa gasesti o solutie pentru a iesi din ea. Este normal sa existe mame si surori dezamagite, prieteni nedisponibili, scoli care dispar, iubite nonconformiste, parinti care mor, si in continuare te las pe tine sa adaugi cateva alte substantive urmate de adjective pe aceasta lista. Nu-i asa ca ideile de a rezolva o problema iti curg in momentul in care nu ti-ai creat asteptari? e ca si cum ai avea mainile libere si cu ele poti face o multime de lucruri, chiar sa te cocoti intr-un copac (daca te afli „din intamplare” intr-o savana).

            As numi tot acest proces, detasare. Sa te detasezi de evenimentele pe care le traiesti e ca si cum ai lua un pic de distanta pentru a le vedea mai bine si a gasi o solutie. Atunci cand stai cu ochii intr-un tablou, risti sa nu ii vezi ramele. Asa este si cu nondetasarea. Fiind cufundat in asteptarile tale, poti sa pierzi din vedere posibilitatea ca lucrurile sa se intample cu totul altfel.

Asteptarile care se dovedesc a fi eronate au darul de a bloca potentialul resurselor creatoare ale oricarui om. In momentul in care observi ca ti s-au inselat asteptarile traiesti o stare de soc si dureaza ceva timp pana te aduni pentru a repara ceva in sufletul tau. Detasarea are tocmai darul de a evita aceasta blocare si de a-ti continua drumul in mod firesc. In acest fel esti scutit de a mai pierde o energie pe care o poti folosi intr-un sens mai constructiv.

            Este asa de placut sa traiesc astazi (prezentul) cu partenerul pe care il am, prietenii care imi zambesc, parintii care azi se mandresc cu mine. Si maine…maine va fi o alta zi! Dar eu voi sti sa sa privesc toate astea cu suficienta detasare si calm, lucruri ce ma vor ajuta sa ma adaptez la ce va urma. Carpe Diem!