Când minciunile rănesc mai mult decât ar face-o adevărul

 

Există momente în viață când îți vine să urli de durere. Îți vine să te arunci cu capul în pernă și să plângi până la epuizare. Ai face asta de 1000 de ori numai ca să nu îl faci pe cel care îl iubești să sufere. Ai face-o mereu dacă ai ști că asta ar rezolva situația în care va aflați. Dar nu. Așa că poate îți trece prin cap să îi ascunzi adevărul.

Sursa foto: Facebook

Să luăm o situație concretă: poate că ai aflat că fiica ta suferă de o boală incurabilă și preferi să nu îi spui. Îți spui că mai bine să nu știe. Oricum cu ce ar ajuta-o să știe? Nu se poate vindeca, atunci la ce bun să știe? Și ții secretul dureros care te roade pe interior până te simți gol goluț. Fără vlagă. În fața ei zâmbești și pretinzi că totul este bine. Dar nu. Nu e și tu știi asta cel mai bine. Ți-ai da ani din viață sau poate întreaga viață să o salvezi dar nici asta nu se poate. Aparent ea te crede deși vezi și tu că nici măcar sufletește nu se simte mai bine.

Adevărul este că noi, oamenii comunicăm la nivel verbal foarte puțin, cam 13%. Comunicarea verbală este cea conștientă în care noi alegem ce să spunem și când să spunem. Dar pe lângă aceasta, noi comunicăm și la nivel inconștient (comunicarea nonverbală), iar la acest nivel nu putem disimula. Corpul ne trădează prin gesturi și mimică pe care nu le putem controla și care de fapt spun ceea ce noi evităm în mod conștient să spunem.

Încă mai crezi că fiica ta te crede când o minți frumos? Cu siguranță știe că nu este tocmai bine dar mecanismele ei de apărare încă funcționează și atunci la nivel conștient este de acord cu tine, că este bine dar inconștientul ei știe adevărul.

 

Te întrebi ce poți face să fie mai bine?

Ei bine iată ce poți face:

1.            Învață să accepți ceea ce îți oferă viața și să înfrunți orice trăiești. Nu este nicio surpriză că viața ne oferă uneori și încercări grele care ne fac să suferim pe noi și pe cei pe care noi îi iubim. Unele dintre ele sunt ireversibile, nu le putem schimba. Doar să le acceptăm și să învățam să trăim cu ele. Nu putem lua sau da viață, nu putem vindeca sau da sănătate. De aceea este sănătos să lucrezi la sistemul tău de așteptări. Să îți spun ceva: odată și eu mă frământăm pe tema aceasta. Mă măcina faptul că vedeam oameni care sufereau sau care mureau pur și simplu. Apoi mi-am zis: “Cât de normal este să se întâmple asta și ce pot face eu?” Așa am ajuns să mă setez să primesc orice îmi oferă viața și să iau lucrurile așa cum sunt fără să (mă) mai plâng sau să mă întreb de ce se întâmplă toate astea. Astăzi privesc moartea ca pe ceva absolut normal și nu mă mai înfioară la fel ca înainte. Știu, sună cam dur dar totul ține de așteptări și de cât de mult ești împăcat cu propria moarte. Când ajungi să accepți propria efemeritate ajungi să o accepți la toți ceilalți. Când ajungi să îți accepți propria suferință nu te mai sperie suferința celorlalți.

2.            Trăiește clipa prezentă și bucură-te de momentele frumoase pe care le trăiești aici și acum și nu mai hoinări cu gândul în trecut sau în viitor. Fii una cu prezentul și dăruiește-te celui din fața ta cu toată inimă.  Celălalt va simți asta și relația dintre voi va fi una minunată și autentică.

Sursa foto: romantic.silviubacky.com

3.            Spune adevărul oricât de dureros ar fi. În momentul în care faci asta se deschid noi energii și blocajele se estompează. Chiar și fiica ta (dacă luăm exemplul de mai sus) se va simți mult mai bine. Poate inițial va plange…

4.            Acceptă ca cel din fața ta să plângă când îi spui un adevăr dureros. Lacrimile nu fac decât să deblocheze drumul spinos al durerii. Bucură-te că se exprimă. Acceptă-ți și tu lacrimile. Dumnezeu a făcut ceva minunat când ni le-a dăruit pentru că în acest fel avem posibilitatea să ne exprimăm mai ușor și să ne menținem mai sănătoși.

5.            Gândește-te câte uși se deschid odată cu adevărul. Oamenii au nevoie să știe adevărul pentru a își canaliza resursele în modul folositor pentru ei. Ei pot găsi putere să lupte mai ușor cu tot ceea ce trăiesc dacă știu exact în ce situație se află și ce presupune asta. Concret, ei pot lupta mai ușor cu boala când știu că există acolo pentru că în acest fel o pot cunoaște, o pot explora și vor ști ce să facă. Când nu cunosc adevărul orbecaiesc în întuneric și se pierd din ce în ce mai mult.

Ca o paranteză, aș vrea să povestesc aici cazul unui băiețel de 8 ani. Mama lui a venit cu lacrimi în ochi și mi-a spus că verișoara lui care avea același diagnostic ca și el dar și ceva mai complicat, a murit. Nu știa dacă să îi spună adevărul. În final i-a spus și băiețelul după ce a izbucnit în lacrimi a spus că vrea să meargă și el să o vadă pentru ultima dată, “sa îi ducă o floare și 2 lei pentru ca să își ia și ea ceva”. Pare de necrezut dar copiii au mult mai multe resurse decât noi adulții. Deși ne așteptăm să nu poată suporta niște adevăruri crude, de fapt ei ne învață cât de natural este să le acceptăm și să mergem mai departe după ce ne exprimăm durerea prin lacrimi. Nu de puține ori îmi place să spun că putem învăța de la cei mici mai mult decât ne putem noi imagina. Cu condiția să fim sinceri când ne uităm în ochii copilului nostru.

 

Sursa foto slide: simioncristian.wordpress.com

SERVICII

DATE DE CONTACT

  • 0742298577

  • cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com

  • Bucuresti,  Romania

PROGRAM CABINET

Luni – Vineri 12:00 – 20:00
Sambata 10:00 – 15:00
Duminica Inchis