Copiii sunt cele mai minunate fiinte.  Odata credeam ca sunt atat de frumosi si cuceresc atat de usor pe aproape oricine pentru a ne fi noua adultilor mai usor sa ii crestem. Astazi cred ca un copil poate intruchipa esenta fiintei umane. Nu fac referire la acei copii cu tulburari comportamentale, ci la copiii sanatosi, dezinvolti, naturali. De fapt cand spui „copil” sintetizezi naturaletea. Cine s-a suparat pe copilul sau cand acesta, in inocenta lui a dezvaluit universul intim al familiei lui? Poate ca adultii s-au simtit stanjeniti dar cum se puteau supara pe el? Nu puteau, pentru ca el nu a facut nicio crima, a fost doar el insusi. Uneori oamenii mari uita sa fie ei insisi, uita sa isi dea jos mastile diverse pe care le poarta cu diverse ocazii.  Pacat insa, ca in loc sa invete de la proprii copii, ajung sa ii conditioneze pe acestia din urma, ajung sa le transfere fonduri nerambursabile sub forma de reguli general acceptate de societate. E drept ca daca nu o fac, risca excluderea acelui copil din multe grupuri la care poate ca ar simti nevoia sa se afilieze. Este adevarat, totodata ca un copil are nevoie de limite pentru a se simti in siguranta in mediul in care traieste. Dar pe langa aceste limite, exista si naturaletea, unicitatea si inocenta, insusiri care cred ca ar merita mai mult incurajate decat sunt in acest moment.

As indrazni sa spun ca sistemul de invatamant mai mult handicapeaza acesti copii, in loc sa ii formeze. Scoala nu stimuleaza inca unicitatea, individualitatea, creativitatea. Exista un sablon in care individul trebuie sa se formeze pentru ca societatea sa ii ofere sanse de a duce o viata decenta. Imi vine sa spun ca societatea noastra nu a iesit inca din comunism. Asa cum si Herta Muller, scriitoarea germana de origine romana, a afirmat: „În România, dictatura trăieşte a doua viaţă. Fără ideologie. Fără socialism”.

Daca inca nu esti convins de aceste lucruri, vreau doar sa te invit sa te uiti la multi dintre copiii prescolari ai acestei societati, si sa observi flexibilitatea lor, dezinvoltura si autenticitatea lor. Apoi, uita-te mai sus, la un copil deja intrat la scoala si observa retinerea care ii brazdeaza corpul. Cu cat este mai mare, cu atat este mai retinut, mai atent la ceea ce vorbeste. Cu alte cuvinte se indeparteaza si mai mult de fiinta lui. Daca mergem mai departe, putem observa si flexibilitatea corpului. Cu exceptia celor care fac dansuri, gimnastica sau vreun sport care le solicita flexibilitatea oaselor, oamenii isi pierd din flexibilitate odata cu inaintarea in varsta. Poate ca fiecare dintre noi avem momente cand ne departam de propria fiinta, dar nu e nimic, suntem aici sa ne reintoarcem si sa ne imprietenim cu noi insine.

Iar astazi, de ziua copilului, vreau sa le urez tuturor copiilor de orice fel, chiar si cei care se afla in oamenii mari: „La multi ani, copii minunati! Va multumesc ca existati, atat fizic cat si spiritual. Fara voi, lumea ar fi infinit de pustie!”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=krc4taRWjyw&feature=related]

SERVICII

DATE DE CONTACT

  • 0742298577

  • cronicileunuipsihoterapeut@gmail.com

  • Bucuresti,  Romania

PROGRAM CABINET

Luni – Vineri 12:00 – 20:00
Sambata 10:00 – 15:00
Duminica Inchis