Comentarii la: 6 pași pentru a gestiona suferința

De: Anxietate, explicatii si tratament | Cronicile unui psihoterapeut

Anxietate, explicatii si tratament | Cronicile unui psihoterapeut — Sun, 15 Oct 2017 17:46:21 +0000

[…] nelinistiti fara un motiv aparent care sa ne justifice aceasta stare. Atitudinea noastra fata de suferinta in general, este o cheie importanta in ceea ce urmeaza mai apoi in viata […]

De: Ionela

Ionela — Mon, 25 Jan 2016 19:17:43 +0000

Nu in zadar sa spune ca o carte buna trebuie sa o citesti de mai multe ori. Asa s a intamplat si cu acest articol. Citit in perioada diferite ale vietii mele imi ofera informatii noi. Imi ofera sansa de a evalua prin alti ochi ceea ce credeam ca stiu deja…

De: Cristina Mihaela

Cristina Mihaela — Thu, 14 Jan 2016 18:59:41 +0000

Buna, legat de suferinta vreau sa spun ca si eu am avut o perioada cand am suferit enorm dar a trebuit sa ma incurajez singura si sa merg mai departe. M-a ajutat foarte mult credinta in Dumnezeu si faptul ca ma rugam din suflet. Perioada de care vorbesc era perioada de detentie pe care am executat-o timp de doi ani in Germania. Ce mi-a pricinuit suferinta a fost faptul ca nu stiam limba si nici nu voiam sa incerc sa vorbesc din cauza fricii de a nu ma face inteleasa. Am avut o perioada cand ma simteam complet singura, parasita, fara nici un ajutor. Nu mai stiam de mine, ma simteam de parca as fi innebunit, dar fiind ca aveam Biblia cu mine am inceput sa ma stradui sa citesc si sa ma rog cum puteam si eu. Astfel usor usor am inceput sa ma eliberez de tot ce era mai rau in mine si sa ma automotivez si sa lupt spunandu-mi mereu ca "Trebuie sa depasesc si acest moment!" si am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu. Acasa fiind cand am o suferinta incerc pe cat pot eu de tare sa ma ridic, sa ma incurajez si sa gasesc solutii care m-ar scoate din acest impas. Una dintre ele este sa imi gasesc un scopul in viata, unul pentru care merita sa ma trezesc dimineata pentru el. A doua solutie este sa citesc cat mai mult(citesc mai multa psihologie – ma ajuta), si sunt mai multe solutii… Cam atat, sper ca ce am scris, sa ajute pe unii dintre voi. 🙂 Sa aveti o viata fericita!

De: Geanina Pruteanu

Geanina Pruteanu — Sat, 22 Jun 2013 08:06:35 +0000

Ca răspuns la Ritiu Maria. Asa este, viata de om este scurta si este bine sa luam lectiile de care avem nevoie si sa mergem mai departe, sa fim pregatiti sa primim si bucuriile prezentului si tot ce ne ofera. Va multumesc pentru ganduri si va doresc numai bine!

De: Ritiu Maria

Ritiu Maria — Fri, 21 Jun 2013 14:21:16 +0000

Interesant articol, are in el eticheta realitatii si, vrei nu vrei, trebuie sa accepti ceea ce nu poti tu remedia, sa intelegi etapa si sa gasesti cai, prin care sa mergi mai departe.
Cred ca fiecare dintre noi, am avut perioade in care, am fost „legati” de suferinta si uneori ne-a fost greu sa depasim situatia.
Este uman sa stii sa suferi dar, trebuie sa lupti pentru a nu ramane marcat de suferinta si a conta pe schimbare, atunci cand este timpul s-o faci.
Mi-a ramas in minte „cazul Narghita”, frumoasa cantareata de muzica indiana care, timp de peste 20 de ani, s-a lasat cuprinsa de suferinta si nu a gasit resurse pentru a iesi din situatia tragica prin care a trecut (decesul mai multor oameni dragi), iar atunci cand a gasit resursele pentru a depasi situatia, viata a parasit-o (Dumnezeu s-o odihneasca in pace).
Suferinta trebuie traita dar, cel mai important este sa stii ca, viata pe care o ai, nu are o „repetitie”, ea se termina cat ai clipi, asa ca, trebuie s-o traiesti si sa faci tot efortul pentru a depasi situatia si a-ti canaliza energia si gandirea pozitiva spre alti „zori” ce pot sa apara in calea ta.
Suferinta ne face mai buni, mai umani si mai intelepti dar, nu trebuie sa ne infranga ci, noi trebuie s-o anihilam si sa mergem mai departe.
Un gand bun si o viata cat mai lipsita de suferinta.

De: lili3d

lili3d — Tue, 04 Jun 2013 17:26:02 +0000

Am trăit o asemenea stare. A fost groaznic. Toți cei șase pași și-au urmat cursul firesc. Știam că la un moment dat se va termina. Și da, a contribuit la o dezvoltare mai profundă a mea.

De: Ionela Blanariu

Ionela Blanariu — Mon, 03 Jun 2013 18:27:23 +0000

mi-a placut foarte mult acest articol.ai exprimat concret ceea ce si eu simt de multa vreme. suferinta m a ajutat sa cresc, sa ma dezvolt..sa evoluez. enorm. ceea ce sunt azi, sunt datorita experientelor traite:frumoase si mai putin frumoase.
suferinta mi-a permis sa creez poezii, sa creez vise..dar mai ales mi a permis sa ma cunosc…in adolescenta nu am inteles toata aceasta metamorfozare..insa timpul m-a ghidat sa o privesc cu alti ochi. ma intreb daca fara acele momente de suferinta as fi ajuns azi asa cum ..sunt. nu stiu. nu am de unde sa stiu. dar stiu, simt si cred ca suferinta m-a ajutat foarte mult. a fost asa cum spui si tu ..oportunitatea mea inspre dezvoltare, inspre accesare propriei constiinte, m-a ajutat sa am relatii reusite cu cei din jur, sa-i inteleg si sa nu mai fiu un judecator atat fata de mine dar si fata de ceilalti…
da.chiar cred ca suferinta este calea spre a crea unele din cele mai minunate opere ale umanitatii….si aici ma refer la oameni, concepte, arta…
un articol complet ce sper sa ajute cat mai multi oameni.