Artelcis like this make life so much simpler.

Buna dimineata acolo ! Ma aude cineva sau plec mai departe? A m promis ca ma intorc sa stam oleaca de vorba , ca doar asai sanatos sa comunicam,nu-i asa?Era sa ma pierd pe wordpressul asta ca asa-i da mare ca… Da bine ca incap toti in el si or sa mai vina inca o gramada. Na apoi hai sa comunicam daca tot am venit p’aci. Sa pare tare ca treaba cu umorul este o necunoscuta de catre uni dar nu-i bai ca avem timp sa invatam si partea asta cu care de fapt te nasti ! S-o luam incet cu limbajul corpului pe net ( ca rimeaza ) Dar oare tu nu intelegi numai drept ca rusii, pune-ti imaginatia la lucru ca tare prafuita mai e.EU-l tau comunica de mult cu EU-l meu de multa vreme insa constientul meu decodeaza automat ce comunica ei din momentul in care am intrat in contact direct pe net.Zici ca ai o problema de comunicare cu unii dar hai sa-ti dezvalui eu marele mister.Totul incepe din copilaria ta cand tu iti impuneai punctul de vedere cu forta in derularea jocului si cine nu era de acord il puneai la zid fara ezitare si astfel ai ramas tu in cele din urma pe dinafara ” jocului ”. Nu vreau sa-mi cer scuze pentru ceea ce simt si scriu pentru ca n-ar fi corect fata de subconstientul meu care nu m-a mintit niciodata si nici fata de tine pentru ca o fac cu cea mai buna intentie si nu din rautate cum ar interpreta uni.Din momentul in care am decis sa construiesc blogul meu mi-am promis ca am sa spun lucrurilor pe nume fara ocolisuri si ” imbunatatiri ” false.Sper sa-mi apreciezi sinceritatea si sa nu uiti ca acela care iti spune in fata si lucruri neplacute este un prieten adevarat !

Mai intai vreau sa iti urez bine ai venit pe aceste meleaguri.

Multumesc pentru aprecieri si urari. Sper ca si publicatiile viitoare sa fie la inaltimea asteptarilor.
Si eu iti urez sa gasesti puterea de care ai nevoie pentru a accepta deciziile copiilor tai chiar si atunci cand gresesc, pentru ca eu cred ca uneori este absoluta nevoie sa le lasi spatiu pentru a gresi. Unele lucruri se invata doar asa. E drept ca poate aparea si suferinta aici dar gestionata intr-un mod potrivit, vor avea sansa sa se maturizeze. Cu alte cuvinte, unele lectii de viata sunt indispensabile.
Inca nu sunt parinte, dar atunci cand voi fi, imi doresc sa am intelepciunea sa iau cele mai bune decizii chiar si atunci cand in urma acestor decizii voi suferi. La acest capitol, cred ca am avut niste profesori minunati: parintii mei. Mai ales mama de care m-am bucurat mai mult timp si sper sa ma bucur mult timp si de acum incolo. Acum ca sunt adult, si vad lucrurile altfel decat cand eram mai micuta, ii multumesc din suflet ca mi-a dat ocazia sa ma lovesc de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos.
Iti doresc o seara frumoasa!

Esti o dulce,am sa-ti raspund pe indelete mai tarziu…

Multumesc si eu!
Probabil ca practica te va ajuta sa imbini teoria cu situatia cu care te confrunti. Cred ca nu este totul sa citim, dar intr-adevar este un punct bun de plecare. Iti doresc succes!