Tot tu ai zis: „eu zic ca in momentul in care cineva este convins de o concluzie oarecare ar fi bine ca el sa fie primul care respecta esenta acesteia inainte de a incerca sa lamureasca pe altii de marea lui descoperire,.asa ca eu te invit sa citesti din nou ce tocmai ai scris mai sus si ar fi bine daca ai proceda in tocmai.”

Acum, trecand peste polemica pe care tocmai am creat-o impreuna, si facand abstractie de neuronii care tocmai s-au ciocnit intre ei, mie chiar mi se pare interesanta perspectiva ta, desi este intr-un fel utopica pentru majoritatea oamenilor. Chiar daca nu fac aceasta diferentiere lingvistica si ceea ce tu numesti „iubire” eu numesc „iubire neconditionata” sunt constienta ca ea exista. Sunt constienta ca e foarte greu de cultivat dar ca te face sa te simti intreg, sa traiesti plenitudinea, beatitudinea, asemenea unei flori de lotus imi vine sa spun. E un sentiment foarte placut pe care il poti trai in interiorul fiintei tale si acest sentiment te ajuta sa treci invingator peste toate. Si ceea ce este frumos, este ca aceasta iubire neconditionata incepe pentru tine. Apoi se poate cultiva si in relatie cu altii sau cu altceva. Asa este pentru mine cel putin.