Sunt curioasa pe ce va bazati cand spuneti ca doar 1% din alimentatia mamei influenteaza compozitia laptelui. Daca aveti surse, atunci poate le impartasiti aici si pentru cei interesati. Doctorii pe care i-am auzit vorbind despre asta au spus ca orice mananca mama se transmite in lapte. Dar sunt deschisa si la alte variante daca exista argumente.

Exista un segmet foarte mic de cazuri in care copiii nu fac colici indiferent de alimentatia mamei si va puteti convinge stand de vorba si cu alte mamici, nu doar sotia dvs. Dar procentul e foarte mic. In plus, colicii nu se datoreaza doar alimentatiei ci si modului de atasare la san, astfel incat sa se evite inghitirea aerului. Personal am tinut acel regim doar pana la 2 luni. Copilul meu nu a facut colici, dar daca am experimentat fie si doar odata un fruct, am observat schimbare in comportamentul lui.

Cat despre plans, am vazut ca multa lume intelege asa ca dvs asa ca tin sa clarific. Daca ii permit copilului meu sa planga asta nu inseamna ca nu stau alaturi de el ci inseamna ca nu ma agit, raman calma chiar daca voi continua sa ii vorbesc sau sa il mangai. Am simtit de fiecare data cand copilul meu avea nevoie sa planga pentru ca aceea era nevoia lui din acel moment sau ca plangea pentru a-mi transmite ca are o alta nevoie sau vreo durere. Cred ca fiecare mama ar simti daca s-ar simti sigura pe sine si ar avea incredere in aptitudinile ei de mama.

1% din alimentatia mamei influenteaza laptele matern si asta doar la nivel de macro nutrienti. Rezulta ca daca mama face greva foamei pentru o zi, laptele tot va avea o compozitie bogata pentru bebe.
Iar colicii nu se transmit prin lapte. Sotia mea nu a tinut niciun fel de regim alimentar, ba dimpotriva, foarte multe legume si fructe proaspete, iar bebe nu a avut colici.

Sunt de acord in mare parte cu practicile dvs. mai putin cea cu lasatul copilului sa planga ca asa trebuie. Oare dvs daca plangeti, nu v-ar placea sa va ia cineva in brate si sa va aline?